Evenimentul politic al săptămânii.

S-au petrecut mai multe lucruri în această săptămână politică. Arestări, lustrageria prezidenţială – apropo, pe unde mai eşti, Mona Muscă? nimeni din lustragerie pare a nu gândi că i-ar putea împărtăşi soarta – definirea de către pedele a unei anumite părţi a media – măi, animalelor! – două fomiste (una chiar cu nume de cârnaţi) care se doresc depumame şi altele. Toate aceste evenimente au fost analizate mediatic parcă mai bine decât în alte dăţi, deşi cred că ar mai fi niţel de gândit cam cum ar fi cu această lege a lustraţiei care nu prea mai are pe cine lustra. Din tot ceea ce s-a petrecut, mie evenimentul politic al săptămânii mi se pare misfitul dintre dl Cristian Preda si pedeleu în chestiunea apariţiilor mediatice la unele posturi tv.

Să nu târcolesc prea mult: dl Preda mi se pare a fi persoana aflată la originea unor gesturi politice prezidenţiale. Poate că mă înşel, dar este opinia mea, cine ce are cu ea. Tot cu riscul de a mă însela, mie dl Cristian Preda mi se pare a fi un om rău, însă asta nu înseamna că trebuie desconsiderat. Şi tot opinia mea este ca dl Preda ar putea fi pentru pedelişti mai mult decât ceea ce britanicii numesc milestone: ar putea fi o piatră de hotar şi – in sens dinamic – o călăuză către un alt fel de a fi, într-un teritoriu în care pentru pedelişti va fi periculos simplul fapt de a fi auzit vreodată de dl Băsescu. Pare însă că dl Preda are măcar două probleme: una clasică, legată de faptul că şi în pedeleu sunt bineveniţi oamenii care contribuie la crearea averii partidului dar aceiaşi oameni nu sunt deloc bineveniţi atunci când este vorba de distribuirea averii partidului şi o alta, de tip personal, faptul că tinde a subaprecia pe alţii. Gestul său de a merge totuşi la un post tv anatemizat de pedeleu permite mai multe concluzii; una, aceea că pune în evidenţă şi un alt tip de structurare pedelistă: cei care ştiu şi se bagă – este şi cazul dlui Preda – cei care ştiu şi nu se bagă şi cei care nu ştiu şi nu se bagă, cei care nu ştiu şi totuşi se bagă fiind, ca peste tot, viitoarele victime; o alta, aceea că – după împărtirea unor fruntaşi pedelisti – între oamenii de succes şi neputincioşi este o distanţă foarte mică, unul dintre motivele embargoului mediatic pedelist fiind, în fapt, neputinţa autonumiţilor oameni de succes de acolo în ạ explica  şi argumenta public fapte de guvernare  şi personale. Iar dl Preda, spre deosebire de alţi fruntaşi pedelişti, nu are nimic de ascuns în planul competenţei şi al bunăstării personale, deci nici motiv de a se mişca la fel cu turma.

Destule dintre întâmplarile cu pedelişti pot fi altfel explicate – decât o fac acum analiştii – in perspectiva congresului pedeliştilor. Şi le vom interpreta din ce în ce mai bine pe masură ce aceasţă şuşanea politică se va apropia. Dl Preda îmi pare a fi floarea pedelistă cu care nu se face primăvară. Dar măcar a creat evenimentul politic al săptămânii, din punctul meu de vedere.

Anunțuri