UDMR ia o hotărâre nehotărâtă (3).

Privind şi altfel lucrurile, udemeriştii provoacă o negociere având ca argument o ameninţare. Negocierea poate fi considerată reuşită dacă udemeriştii nu trebuie să îşi pună ameninţarea în practică şi poate fi considerată nereuşită daca trebuie să îşi pună amenintarea în practică. Punerea ameninţării în practică poate aduce consecinţe nedorite şi pentru ei: alegeri cu pierdere electorală pentru pedelişti dar nici cu ei nu ştim ce va fi, urmată de o formulă guvernamentală din care atât pesediştii cât şi peneliştii ar putea fi tentaţi să excludă udemereul exact pentru lucrurile făcute publice acum; urmarea ar putea fi o guvernare pesede-penele cu pedele şi udmr în opoziţie şi cu reapariţia în parlament a vechiului lor prieten peremeul, ca şi cu o intrare în parlament a partidului poporului al otv. Cum şi adoptarea legii educaţiei este foarte greu de făcut doar în câteva zile, cred că semnul cel mai probabil al udemeriştilor către guvernamentali ar fi pentru discuţii privind „compensaţiile”. Compensaţii care apar până la urmă ca o ciudăţenie, guvernanţii fiind la putere tocmai pentru a face şi pune în practică legi pentru toţi cetăţenii români şi nu doar pentru unii dintre ei profitând de înghesuiala îndeplinirii unor cereri ale femei. Nici nu cred că argumentul femei ţine foarte tare: femei, prin natura sa, se preocupă de siguranţa restituirii imprumuturilor făcute şi nu de modul în care cetăţenii români sunt şcolarizati şi educaţi.  Iată că ne cam ajunge perpetuatul obicei al guvernanţilor români de toate culorile de a confuza deliberat conţinutul unor legi cu graficul lor. Ar fi fost suficient – cred – ca guvernanţii să specifice parlamentului dată pâna la care ar fi fost bine a fi adoptată legea şi cam care ar fi pretenţia economică – şi nu de altă natură – femei de la ea. Iar femei ar putea avea o singură pretenţie de la această lege, aceea ca educaţia să coste mai puţin pentru a fi reduse cheltuielile guvernamentale, astfel încât să existe şi mai multă siguranţă privind rambursarea împrumutului. Urmare a celor scrise mai sus, cred că un răspuns pedelist de tipul faceti ce credeţi i-ar pune pe udemerişti în dificultate, existând riscul destul de solid ca udemereul să nu mai prindă următoarea guvernare, dacă vor avea loc anticipate. Speranţele lor s-ar lega deci de dorinţa dlui Boc de a-şi menţine guvernul şi guvernarea şi de limita concesiilor – compensaţiilor – considerate de pedelişti ca posibile. Nu pot exclude, in cazul compensaţiilor, nici un efect de escaladă: avantaje în plus acordate udemeriştilor contra legii educaţiei ar putea provoca un spor al pretenţiilor uneperiste şi ar duce la situaţia deloc dorită ca un partid – pedeleul – care a obţinut la precedentele alegeri cam o treime din voturi să nu mai poată respira prins între o organizatie de tip competitor politic având 5-7% şi un partid necertificat electoral, adică având zero voturi în precedentele alegeri. Situaţia mi se pare ruşinoasă pentru pedelişti, dar este o consecinţă a modului în care pedeliştii, genialul premier si gloriosul nostru preşedinte au înteles să se comporte în politica internă.

Anunțuri