O magistrală cuvântare a gloriosului nostru preşedinte, de imensă valoare teoretică şi practică, ca un fir roşu călăuzitor. Note de lectură. (2).

Urmează un pasaj pe care îl găsesc aproape halucinant: Încheierea cu succes a acestui acord, ar conduce, în esenţă, la încheierea crizei de credibilitate externă a României de pe pieţele financiare internaţionale. Reconstrucţia credibilităţii economiei româneşti ar influenţa pozitiv capacitatea noastră de a aplica măsuri de stimulare a economiei. Aceasta ar reprezenta un răspuns eficient la efectele crizei economice. Consecinţele directe ale creşterii credibilităţii României în plan economic ar fi pozitive în primul rând pentru că România ar redeveni atractivă pentru investiţia străină. Iar sporirea investiţiilor străine, la rândul lor, ar conduce la creşterea locurilor de muncă şi la creşterea veniturilor. – Aşadar, deşi a intrat în criză un an mai târziu ca alte ţări, răstimp în care guvernanţii ar fi putut lua masuri preventive,  deşi a contractat un prim împrumut cu FMI, zis de gloriosul preşedinte centură de siguranţă, România ar fi, conform gloriosului nostru preşedinte, într-o criză de credibilitate externă pe pieţele financiare internaţionale.  Oare de ce? Nu cumva din cauza modului în care este guvernată şi prezidenţiată? Aflăm şi despre reconstrucţia credibilităţii: aşadar a existat credibilitate – când asta? gloriosul preşedinte nu ne spune, fiind vorba probabil de o perioadă anterioară mandatelor sale prezidenţiale şi guvernărilor dlui Boc – credibilibilitate care a fost distrusă – de cine şi de ce, cu siguranţă de cei care ne-au guvernat în ultimii ani şi din cauza guvernării pe care o cred de proastă calitate. Şi, din nou povestea cu investiţiile străine. Despre investiţiile române, despre capitalismul românesc, nimic, tăcere de peşte. Probabil că gloriosul preşedinte îi consideră pe români un neam de slugi, buni doar sa lucreze pentru alţii. Neam de slugă şi lucrând pentru alţii o fi el, nu noi.

Aflăm apoi din guritza gloriosului nostru preşedinte ceea ce pare a fi clenciul, iuţeala lor de mână şi nebăgarea noastră de seamă: Condiţia materializării acestei şanse a României este acţiunea fermă şi consecventă pe termen foarte scurt – respectiv, în următoarele 30 – 45 de zile – la nivel de Guvern şi de Parlament, în câteva direcţii principale, care au fost convenite cu FMI, cu Uniunea Europeană şi cu Banca Mondială ca şi condiţii pentru încheierea cu succes a programului de scoatere a României din criză şi reluarea creşterii economice. – Adică tataie vezi faza: suntem ca şi scoşi din criză şi in buza creşterii economice dacă parlamentul votează câteva legi în doar 30-45 de zile. Iar dacă nu… Vă sună cunoscut modul de exprimare? Da, cum să nu: „trimite mai departe e-mailul la 15 prieteni în urmatoarele 2 ore şi vei avea parte de noroc şi prosperitate. Nu trimite şi atunci vei fi urmărit de ghinion”. Nici nu e de mirare, scriitorul cuvântarilor gloriosului nostru preşedinte pare a face parte din categoria celor care provoacă spam-uri în poşta electronică. Ori „trimite astăzi un sms la numărul xxxx 0,89 euro/sms şi poţi câştiga o factură mai mare la telefonul mobil.” Ce-i mai lipsea chelului? Tichia de mărgăritar.Repet, vorbim de nevoia unei acţiuni consecvente cu interesul naţional în următoarele 30 – 45 de zile. – Adică nu se putea fără invocarea interesului naţional, despre care am văzut accepţiunea mai sus, ca ar fi – în propria zicere – ceea ce consideră gloriosul preşedinte ca fiind interes naţional.

Ceea ce vă propun este de fapt un moratoriu asupra bătăliei politice, care să permită deblocarea activităţii Parlamentului. Cu alte cuvinte, politicienii ar fi ocupaţi să işi plătească poliţe. Adică – de exemplu – dra Anastase ar fi urmărită de opoziţie nu fiindcă a permis adoptarea unei legi în minoritate parlamentară, ceea ce înseamnă un atentat la democraţie ci fiindcă ar avea ceva de impărţit cu dl Ponta, să zicem. Şi ce ar mai zice gloriosul preşedinte? Că activitatea parlamentului ar fi blocată (din vina opoziţiei, of corse). Doar că uite, guvernanţilor le-ar conveni de minune o activitate parlamentară blocată, deoarece legea educaţiei în versiunea discutată în parlament a ajuns din urmă versiunea pe care dl Boc vrea să işi angajeze răspunderea – fiindcă versiunea sa nu ar trece nici de parlamentarii proprii – iar asta nu le convine guvernanţilor absolut deloc.

Să parcurgem acum „politicile publice” enunţate de gloriosul nostru preşedinte:

1. Încadrarea cheltuielilor de personal în plafonul de circa 39 de miliarde. – De ce aceste cheltuieli nu au fost plafonate in 6 ani de mandat prezidential?

2. Diminuarea consistentă a arieratelor; – Care guvernare a creat arieratele? In ce scop?

3. Îmbunătăţirea planificării cheltuielilor de investiţii publice… – Cine a planificat prost cheltuielile publice? Ce garanţii avem că acum nu le vor planifica tot prost?

4. Încadrarea într-un deficit maxim de 4,4% din Produsul Intern Brut; – De ce guvernarile din mandatele gloriosului preşedinte nu s-au incadrat până acum în acest deficit?

5. Prioritizarea investiţiilor deja începute şi finanţarea doar a acelor investiţii care sunt viabile. – „Prioritizarea” ( vai, cum sună cuvântul asta!) investiţiilor deja începute inseamnă stoparea investiţiilor care nu au fost începute. Cine a finanţat investiţii care nu sunt viabile?

6. Prea lunga sa sa citez, cred că gloriosul preşedinte încearcă a capta o bunavoinţă de tip electoral a populaţiei, altfel cred că puţin îi pasă lui de creditele luate de populaţie.

7. Şi, în sfârşit, avem nevoie de un sistem fiscal predictibil. – De ce, după şase ani de mandate prezidenţiale ale dlui Băsescu, în care a numit premieri pe cine a dorit şi a dictat compozitia guvernelor, sistemul fiscal nu este predictibil?

Ca să o scurtez, in cele 7 „politici publice” de mai sus gloriosul preşedinte işi lansează sieşi şi ciracilor săi 7 capete de acuzare.

 

Anunțuri