Pe cărare, sub un brad, şade CVT crispat….

Apucasem să scriu într-un twit că dl CVT a reuşit să iasă cum nu se poate mai rău din operaţiunea sediul. Cu atât mai mult cu cât bănuia – şi cred că întemeiat – că mâna gloriosului nostru preşedinte era amestecată în poveste. Si cu atât mai mult cu cât nu ar fi prima oară când o încasează rău de la gloriosul preşedinte – şi cred că din acelaşi motiv, procentele din sondaje.

Data trecută, scena lacrimilor jucată de gloriosul preşedinte împreună cu dragă stolo a avut ca prim (şi pe termen scurt) obiectiv trecerea candidaturii dlui CVT în plan secund; dealtfel respectiva scenă – pe care politicienii ar trebui să o reţină ca pe scenă echivalentă cu cea a balconului – a avut loc chiar în timp ce dl CVT îşi lansa candidatura, iar efectul a fost devastator în sensul că la conferinţa de presă a dlui CVT de atunci, acesta a primit intrebari legate de candidatura dlui Băsescu în loc de întrebări despre candidatura sa, ceea ce l-a sugrumat electoral încă din faşă.

Probabil că în ultima perioadă de timp dl CVT crescuse din nou în sondaje. Cu siguranţă că nu crescuse la procentele „adevărate” pe care le tot anunţa el, dar ceva îmi spune că îl devansase pe gloriosul preşedinte. Si posibil ca, în acest caz, dl CVT să fi fost atras într-un scandal din care să iasă rău. Dacă a fost aşa, atunci reuşita acţiunii a fost perfectă. Dl CVT a ieşit din treaba asta şi foarte şifonat şi se pare că şi cu dosar penal – foarte util în a-i mpiedica viitoarele candidaturi. Ar fi avut două căi foarte clare de comportament: una, aceea de a nu ceda deloc, de a muri acolo pentru sediul partidului său dacă ar fi fost nevoie, dar cu un comportament perfect decent şi controlat; a doua, de a abandona de la bun început si de a muta chestiunea în plan politic – printre altele continuând să îl blameze pe preşedinte – şi de a cere în mod public sprijinul primarului general pentru un nou sediu. A reuşit ca în văzul televiziunilor să se ia în gură cu o femeie – pe care, ce e drept, eu unul o găsesc mai urâtă ca moartea şi cu un nume imposibil – şi să aibă un comportament deplasat, „miile” de membri şi susţinători din Bucureşti nu au venit în sprijin, iar după ce a fost scos afară a mai şi declarat că problema sediului în sine nu era importantă. Iar mâna sa în ghips pare mai mult o încercare de a contrapune un dosar penal unui dosar penal. Că a fost prost sfatuit, că a fost influenţat în sensul unui astfel de comportament, că a fost lasat la cheremul propriului temperament, că nu a putut fi controlat, este lipsit de importanţă acum: dl CVT era un om păţit si ar fi trebuit să se poarte ca un om păţit.

Evenimentul are mai multe consecinţe, dintre care menţionez două: * gloriosul nostru presedinte va culege din nou aplauzele unor „simpatizanţi din elite” ( despre care incep să apară din ce în ce mai multe vorbe că îşi exprimă simpatia contra cost, vezi mai demult TRU şi mai recent cei 32K euro puşi în cârca dlui Tismăneanu) pentru acest brânci care il poate duce pe dl CVT afară din politica naţională şi ** populismul, „justiţiarismul”, demagogia deşănţată şi chiar „nationalismul” rămân acum fără concurent în posesia gloriosului nostru preşedinte. Dealtfel mie mi s-a părut că i-a luat pe Angela Merkel si pe Nicholas Sarkozy în stil nu prea departe de cel vadimist. Ceea ce s-a petrecut şi la prima întâmplare.

Ei, pe cărare, sub un brad, şade CVT crispat…

Anunțuri

Un gând despre „Pe cărare, sub un brad, şade CVT crispat….

  1. Pingback: La ce ne aşteptăm « Popateapa's Blog

Comentariile sunt închise.