Nicolas Cage într-un film de propagandă?

Filmul pentru care Nicolas Cage a fost în România – şi în care a jucat rolul unui cavaler medieval – a fost, fără îndoială, Season of the Witch. Un film ciudat. Un film care pare a fi un film de serie B, deloc pe masura unui Cage – dar să nu uităm că criza i-a adus, a zis media, serioase probleme financiare  – un film cu buget redus si care nu este, de fapt, chiar aşa de redus, un film despre care se zice oficial că a fost filmat în 2008, dar Cage a venit în Romania în 2010. Pe scurt, pare o şuşe cinematografică pe care Nicolas Cage si Ron Perlman  – Christopher Lee are un rol mult prea mic pentru o mare contribuţie – ar ridica-o, prin interpretarea lor actoricească, la un nivel onorabil. Ca date, 6 actori şi o actriţă cu roluri cât de cât, 40 milioane de dolari buget din care în două luni de prezenţă în cinematografe filmul pare să-şi fi scos vreo 27-28000000 de dolari, adică va fi cu siguranţă un film care îsi va scoate banii, efecte speciale relativ puţine, adică majoritatea bugetului pare  a se fi dus pe plata personalului, cred că in special actori si mai ales Nicolas Cage şi Ron Perlman, ca să iasă şi ei din criză. Scenariul, deşi sunt implicate case de producţie cunoscute, nu este unul contractat ci unul achizitionat de pe piaţa liberă, amănunt foarte interesant pentru mine.

 

Afişul lui Season of the Witch.
Afişul lui Season of the Witch.

Rezumatul cumva oficial al filmului ar fi următorul: doi cavaleri din secolul al XIV-lea – luptători în cruciade – se despart de ceilalţi şi se întorc acasă, în Europa. Ei ajung, în 1344, într-un orăşel din Styria (Austria de astăzi), în plină molimă (ciumă bubonică, pare-se, dar plasată cu 3 ani înainte ca Marea Ciumă să ajungă în Europa). In acel orăşel cei doi sunt arestati de o miliţie episcopală şi sunt mai rugati, mai forţati să însoţească transportarea unei tinere femei, bănuită că ar fi vrăjitoare şi că prin vrăjitorie ar fi adus molima, la o mănăstire îndepărtată, călugării de acolo urmând a rezolva problema, inclusiv prin a ucide femeia şi a opri astfel molima. Să aduc de pe youtube şi un trailer al filmului:

Cum ar veni, cuvintele – cheie ar fi cavaleri – femeie – vrajitoare – molimă – călugări – drum – călugări – molimă – cavaleri. Câteva ciudăţenii ale scenariului – şi deci şi ale filmului sunt trecute cu vederea ca fiind erori. Doar că există detalii care arată că scenaristul (Bragi F. Schut) este un foarte bun cunoscător al epocii. De exemplu acela că eroii cavaleri debarcă pe coastele Styriei care, în Austria, nu are ieşire la mare; numai că se pare că pe atunci ducatul Styriei includea şi o parte a Sloveniei de azi, adică Styria avea ieşire la mare. Iar atunci trebuie să luăm ciudăţeniile scenariului ca intenţionate, ca posibile mesaje ascunse. Să parcurgem niţel trailerul şi să îl oprim la secunda 19 ori la secunda 20. Să ne mai oprim un pic la minutul 1:46. Să retinem vestimentaţia şi însemnele cruciaţilor: cruce albă pe fond roşu, cruce roşie pe fond alb, cruce albă pe fond negru şi, cei mai multi, cruce neagră pe fond alb. Discutăm de: cavalerii ioaniţi (ordinul de Malta de astăzi), cei cu cruce alba pe fond negru şi trecuţi ulterior la cruce albă pe fond roşu; cavalerii templieri (dispăruţi ca ordin în anii indicati în film), cei cu cruce roşie pe fond alb; cavalerii teutoni, cei cu cruce neagră pe fond alb. Lipsesc cavalerii ordinului Lazăr (cruce verde pe fond alb). Şi ce mai vedem, ori mai bine zis ce nu vedem? Nu vedem cavaleri îmbrăcaţi in alt fel de haine. Asta lăsând la o parte ideea nastruşnică de a ataca în armuri, pe jos şi prin nisip, la deal, faptă bună pentru body-building şi deloc folositoare câştigării unei lupte medievale.  Si vin cu încă o observatie, toţi cruciaţii din film sunt călugări – razboinici, din cele trei ordine mai vechi, cele mai cunoscute – şi nu vedem nici urmă de cruciat laic. Amănuntul ar putea avea importanţa lui. Ca o primă concluzie, eroii noştri, Nicolas Cage şi Ron Perlman nu sunt cavaleri laici, ci călugări – luptători, mai precis ei sunt cavaleri teutoni.

Ordinul Teutonic (astăzi, Ordinul German) sau Ordinul Cavalerilor Teutoni ai spitalului Sfintei Maria din Ierusalim (site principal la http://www.deutscher-orden.de/GB/all_wurzeln_start.php ) a fost promovat ca ordin cavaleresc în perioada 1198 – 1221, în 1221 fiind la fel de considerat ca şi cele două ordine cavalereşti mai vechi, Ordinul Cavalerilor Sf. Ioan (ioaniţii) şi Ordinul Templierilor. Mai important decât datele calendaristice este faptul că activitatea Ordinului Teutonic este aşezată, in procesul promovării ca ordin cavaleresc, după cum urmează: activitatea caritabilă (spitalul German din Accra) conform regulilor ioanitilor, iar restul activităţilor, conform regulilor templierilor. Regulile templierilor sunt bazate pe reguli elaborate de Sf.Benedict, „revizuite şi adăugite” de Sf. Bernard, pe vremea pe când acesta era episcop de Clairvaux. Sf. Bernard este acela care legitimează teoretic lupta şi uciderea duşmanilor lui Hristos. „Moartea pe care o dă este deci o biruinţă în numele lui Hristos şi cea pe care o primeşte o biruinţă pentru el însuşi. Prin moartea păgânului, creştinul se preamăreşte, căci prin ea este preamărit Hristos.” – sunt cuvinte atribuite Sf. Bernard în lucrarea sa „Spre lauda noii armate”.  Ori, organizaţi după regulile templierilor, teutonii au acelaşi sistem de idei şi de norme.

– continuare mâine –

 

Anunțuri