Bio-terorism de stat?

Pe vremea lui Ceauşescu, flăcăii care se considerau vivaci şi descurcăreţi în viaţa intimă îşi căutau iubite din rândul vânzătoarelor din magazinele alimentare. Deoarece controalele medicale erau o practică respectată în ceea ce privea personalul din unităţile de alimentaţie. O vânzătoare la pâine ori alimentara care, lăsată să muncească cu gripă, să zicem, putea imbolnăvi 50-100 de persoane zilnic însemna un coşmar medical şi – de ce nu? şi financiar – pentru un stat în care tratamentul medical era gratuit.

Zilele trecute, mergând să fac cateva cumpărături prin împrejurimi, am dat imediat de nu mai puţin de trei vanzătoare mucăite, tuşind şi strănutând, cu ceva febră după toate probabilităţile, care dădeau fără nici o reţinere viruşi la promoţie cu sau fără voie. Şi, văzând acestea, nu mă mai îndoiesc că pe gloriosul preşedinte ca şi pe genialul premier îi doare drept în fund de sănătatea publică. Fiindcă, uite, trebuie să le spunem acestor mintoşi că a trata un număr mai mic de cazuri, vectori ai răspândirii unor boli transmisibile, este mult mai profitabil şi în termeni economici şi în termeni umani decât a suporta, ulterior, tratamentul a zeci ori sute de mii de persoane. Că a cere – şi, mai ales, a controla, ca patronii magazinelor alimentare să nu lase la lucru vânzători suferind de boli transmisibile – nu este până la urmă aşa de greu dacă obligatia nu este considerată o nouă sursă de ciubucuri pentru clientela de partid. Şi a lua o serie de precautii şi în ceea ce priveşte mediul şcolar, unul dintre focarele bolilor transmisibile.

Cu atât mai mult cu cât costul tratării unei gripe de tip nou – care pare provocată de viruşi lansaţi din laboratoare – este foarte ridicat. Cei care sunt infectaţi cu acest virus, dacă nu mor, nu mai sunt, practic, buni de nimic vreme de câteva săptămâni: dincolo de costul ridicat al tratamentului, productivitatea muncii are de suferit semnificativ.

Un prieten profesor, el însuşi bolnav de noua gripă şi care de-abia după vreo trei săptămâni de boală dă primele, încă foarte vagi, semne că ar merge spre bine,  îmi descria scene incredibile pentru mileniul III de la şcoala unde predă, cu copii teoretic vindecaţi după mai multe săptămâni de boală, trimişi la şcoală fiindcă le-au expirat concediile medicale – şi care merg prin scoală fantomatici, tinându-se de pereţi de slăbiţi ce sunt.

Pare că acest guvernământ este unul al nepăsării faţă de români, dacă nu chiar unul al urii faţă de cetăţeni. In ceea ce priveşte sănătatea publică, cred că o astfel de atitudine este echivalentă cu un bio-terorism de stat. Dar poate că mă înşel. Oare?

Anunțuri