Bacalaureatul, dispariţia unui oraş. O Hiroshimă educaţională a pedeliştilor.

Dacă s-ar întâmpla ca, peste noapte, să dispară din Romania un oraş cu 90000 de locuitori, Tulcea ori Târgovişte bunăoară, atunci nişte guvernanţi de bună credinţă ar trebui să admită situaţia, cauzele, să ia măsuri ca situaţia să se îndrepte ori să nu mai apară şi să îşi asume responsabilitatea, la o adică chiar părăsind guvernarea. Să dispară toţi locuitorii unui municipiu reşedinţă de judeţ? Cam aşa ceva s-a întâmplat cu acest bacalaureat, în urma căruia 90000 de tineri au rămas pe dinafară şi este probabil că vor părăsi Romania în marea lor majoritate; fiindcă Romania actualilor guvernanţi nu are pentru ei 90000 de slujbe, pentru că părinţii şi bunicii – cu salariile şi pensiile ciuntite – nu îşi permit să îi ţină un an acasă, pentru că sistemul nu le permite să înveţe într-un an ceea ce nu au învăţat în patru ani de diriguire pedelistă şi prezidenţială a învăţământului. Lipsa a 90000 de studenti din învăţământul superior antrenează dificultăţi şi suferinţe pentru alţi 50000-60000 de oameni, începând cu profesorii universitari fără studenţi şi terminând cu oameni care, în lipsă de alte resurse, mai închiriau câte o cameră câte unui venit la învăţătură. Este însă, doar începutul măsurării daunelor complete şi indelungate ale acestui grav eşec al guvernanţilor. Eşec pe care guvernanţii nu s-au grabit deloc să şi-l asume: am aflat astfel, cu stupoare, din gura dlui Boc cum că ministrul învăţământului are meritul de a fi arătat situaţia. Ţinem, deci, pe bani grei, un minister, cu ministru umblând în maşină de lux şi cu alte avantaje, cu sute de salariaţi, cu zeci de înspectorate judeţene – care au la rândul lor sedii spaţioase, maşini la scară şi plătesc salarii grase – cu mii de directori de liceu numiţi politic de guvernanţi, pentru ce? Ca să aflăm situatia? Păi situaţia nu doar că o ştim şi fără ei, dar cred că ar fi chiar mai bună fără ei. Ceea ce încearcă guvernanţii a ascunde în boscheţi este faptul că şi în educaţie şi învăţământ ne aflăm la capătul a şapte ani de guvernare pedelistă şi jucătorială. Şapte ani, însemnând printre altele patru promoţii cu liceul parcurs complet sub aceşti guvernanţi, promoţii din ce în ce mai slabe. Un învăţământ în care preşedintele s-a amestecat cât a putut şi în orice caz nepermis de mult; să ne amintim doar de dl Miclea, nu doar luat ca referenţial de presedinte şi făcut şef de comisie prezidenţială la Cotroceni, dar  şi cu aşa-zisele idei promovate de preşedinte şi impuse, unor miniştri ai învăţământului. Vă mai amintiţi gălăgia cu pactul pentru educaţie, cu şantajarea profesorilor şi presarea ministrului de atunci? Vă amintiţi străveziile aluzii prezidenţiale la ospătari şi tinichigii? Dacă vă amintiţi, atunci cu siguranţă că veţi realiza ca nenorocirea educaţională din acest an nu a fost urmarea camerelor de luat vederi, a fost totusi în secundar urmarea incompetenţei ministrului Funeriu, ci a fost în principal consecinţa amestecului prezidenţial în domeniu ca şi consecinţa – cu dreaptă parte – a fiinţării în dregătoriile educaţiei – minister, inspectorate, directiuni de unităţi de învătământ – pe criterii politice. Trec, nu trec elevii bacul, dar in scoli se află centrele şi  secţiile de votare, este? Bomba atomică de la Hiroshima a făcut între 90000 şi 140000 de victime. Bomba educaţională a pedeliştilor a făcut, doar în acest an, 90000 – 140000 de victime. O Hiroshimă educatională a guvernantilor.

Anunțuri