Scurt comentariu la o huiduială.

Nu doresc să fac o analiză a accidentului in care a fost implicat Serban Huidu. S-a întâmplat însă să parcurg de multe ori, cu maşini destul de modeste ca şi cost, deci fără mari pretenţii, drumul de la Bucureşti la Braşov şi retur. Privind înapoi pană la fosta Dacie a familiei, fabricată în 1977. Am avut, ca şi conducător auto, destule întâmplari pe acest drum, chiar îmi amintesc că o dată a trebuit să conduc mai tot drumul, inclusiv serpentinele, cu o singură mână, cu mâna stângă, mâna dreaptă putând-o folosi atunci doar cu mare greutate – uneori – la schimbat viteze, tot aşa cum îmi amintesc un drum în care a trebuit să schimb vitezele cu şurubelniţa, fiindcă maneta schimbătorului de viteze mi s-a rupt, drept la bază, chiar la intrarea in Timiş. Nu m-am simţit niciodată în pericol, semn că, deşi nu conduc foarte încet, grija şi atenţia te pot feri de multe necazuri. S-a întâmplat să trec uneori – atunci când mi-a fost în drum – si pe la magazinul de materiale de construcţie al familiei Huidu, de unde am mai cumpărat câte o cutie cu vopsea ori ce mai aveam nevoie pentru vreo reparaţie prin casă. Magazin care probabil că l-a ajutat pe tată să facă – la un moment dat – o carieră în peremeu, de unde – tot probabil – şi-a putut ajuta şi fiul să prindă rădăcini în lumea televiziunii. Si s-a mai întâmplat să mă uit şi pe site-ul mercedes.ro, acolo unde am vazut că un Mercedes clasă M dispune, în materie de siguranţă, de: asistent menţinere atenţie; control proximitate şi asistent frânare; opţional asistent activ menţinere bandă de rulare; sistem antiblocare la frânare; control automat al tracţiunii; controlul electronic al stabilităţii. Concluziile se desprind de la sine.

Anunțuri