D.J. Dl Nimeni – Roxana Constantinescu şi Victoria de los Angeles.

Mai zilele trecute, un post public de televiziune a invitat-o pentru un scurt interviu de câteva minute pe (mezzo) soprana Roxana Constantinescu. Spre supriza mea, postul public nu a dat, în final, nici o secvenţă, artistică, cu invitata, ceea ce mi s-a părut o impoliteţe. O impoliteţe şi faţă de telespectatorii plătitori ai taxelor din care se susţine televiziunea publică. Roxana Constantinescu nu mi se pare o mare soprana şi nu mi se pare nici mezzo. Dar are o voce curată şi agilă, chiar dacă nu cu indestulător volum, îmi pare a avea o tehnică bună – şi, cu grijă în construirea repertoriului – toate acestea pot ajuta la realizarea unei cariere onorabile, derulată în prezent, înţeleg, în Viena şi Minessota. Mai ales într-o perioadă în care frumuseţea cântareţelor de operă a început să conteze din ce în ce mai mult, uneori mai mult decât frumuseţea cântului lor.

Victoria de los Angeles, pentru cei mai cusurgii.

Anunțuri