Progresul inseamna sa fii impuscat din alte locuri.

De cand cel mai mare pitic din lume a devenit, in locul piticului sovietic, piticul american, nu mai incetam sa ne minunam de suvoaiele de intelepciune revarsate de peste ocean, care nu pot fi insa compensate de suvoaiele de turnatorii facute de sumedenie de vizitatori romani ai acestei ambasade. In aceste suvoaie, de intelepciune, se inscrie si cel mai ambasador al celui mai Mare Tata Alb de la Washington, care a zis: „the mere fact that people can exercise their God-given right of dissent without fear of being shot from the rooftops is a sign of progress”. Dl ambasador a uitat insa a ne da cateva repere cu ajutorul carora sa ne evaluam progresul: inseamna progres daca protestatatii sunt impuscati din tufisuri? Dar de dupa garduri? Dar de la ferestre?Ar fi un semn de progres daca, in loc de demonstranti, ar fi impuscat presedintele, asa cum s-a intamplat cu JKF si cu Reagan in tara dlui ambasador? Dar oricum ar fi, „am luptat și am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! ieri bigotismul, azi liber-pansismul! ieri întristarea, azi veselia!… Iată avantajele progresului!”. Uite ca dl ambasador nu se poate masura totusi cu Caragiale, desi a incercat sa o zica a la Catavencu, ori mai degraba a la Farfuride. Si referitor la indemnul sau de a ne compara cu sirienii, ii ofer dlui ambasador, fara nici o conotatie, cantecul „Partant pour la Syrie”. Totusi, fiind acest cantec unul al fostei armate a Rinului, este o dovada ca orientul ( si democratia orientala) erau demult in preocuparea unor armate nordice.

Anunțuri