Cotoi dupa Lazaroi. Si dupa ei, Becali.

Ce a afirmat dl Lazaroiu in interviul sau din ziare.com? Ca ar trebui sa existe urmatoarea succesune de evenimente: 1. opozitia sa accepte modificarea Constitutiei. 2. caz in care presedintele Traian Basescu ar demisiona. 3. si ar avea loc alegeri suprapuse in 2013. 4. si ar putea candida la presedintie tovarasul Arhonte. Dupa dl Lazaroiu, a aparut cu o replica in scris dl Cotoi, pe un site, care, in esenta, a zis asa: 1′. ca opozitia poate face ce vrea, fiindca nu mai poate fi modificata constitutia in intervalul de timp ramas pina la alegeri. 2′ ca presedintele nu trebuie sa demisioneze. 3′ ca pedeleul se pregateste pentru alegeri locale – in vara – si parlamentare – in toamna – pentru 2012 si ca alegerile nu trebuie aminate in 2013. 4′ dl Cotoi nu a abordat subiectul, dar este de inteles ca tovarasul Arhonte are liber la program. In treacat, dl Cotoi l-a facut pe dl Lazaroiu analist independent, adica al nimanui. Asta desi dl Lazaroiu lasa a se intelege ca ar fi in capul trebii unui proiect de invatamint – politic haretian, di granda. In masura in care nu avem de-a face cu doua luminari fumigene, am putea considera ca fiecare dintre cei doi domni dezvaluie cite o pozitie distincta ( nu fiti zglobii si nu va ginditi la pozitia misionarului si la pozitia „69”, mintea la politica va rog): dl Lazaroiu reia, cu, variatiuni, o tema mai veche si mai cunoscuta, aceea in care presedintele nostru, dragul de el, incearca fie sa isi prelungeasca sederea la putere, fie sa isi „desemneze” un succesor, care sa nu ii faca probleme ( cine stie, poate ca unele „vinzari anterioare” si alte alea ar putea aduce niste cotolani la pripon, cu un presedinte succesor pus pe fapte in ceea ce il priveste pe actualul). Poanta miscarii nu este nici ea noua si anume inselarea opozitiei dupa ce aceasta ar consimti la modificarea constitutiei, in sensul ca presedintele ar interpreta ceea ce acum denumeste o constitutie „modificata” drept o constitutie „noua”. Ceea ce comite nou dl Lazaroiu este ca il vopseste si pe tovarasul Arhonte cu tuciuriul cotrocenist. Iar tovarasul Arhonte reusise totusi performanta de a deveni premier independent fiind inca – conform dl Antonescu – membru al penele ( din care s-a suspendat, nu a fost exclus) si, in acelasi timp, facind unii pedelisti sa molfaie ceva despre o vicepresedintie a tuturor pedelistilor; si banuiesc ca nu si-a dat demisia nici din ceceu al uteceu, ca nu se stie cum se schimba vremurile; plus ca, se pare, a petrecut un pic de timp biografic intr-un schimb de bezele cu guvernul pesedist din 2000-2004; ce mai, tehnocratul nostru independent cu toate partidele, ca romanul impartial, plus un serviciu secret. Iar dl Lazaroiu il leaga de presedinte. Uau! Insa iepurasul din joben in scoate dl Cotoi: care, ce transmite, desi il dezleaga pe dl Lazaroiu de Cotroceni? Ca, din punct de vedere al unor grei pedelisti, presedintele poate sa faca ce vrea, pentru ei este mai importanta salvarea acestui partid si, desigur, salvarea fundurilor personale; privind lucrurile asa, niste alegeri in 2012 care, desi ar cobori partidul, i-ar stabiliza pe ei, ar fi mai importante decit un sir de combinatii care l-ar stabiliza pe dl Basescu. Din acelasi punct de vedere, pedeleul nu ar gindi, macar acum, institutional, un viitor de virf pentru tovarasul Arhonte. Sigur, cei doi domni, fac afirmatii in nume personal, ceea ce complica lucrurile nitel. Miscarile practice isi au subtilitatea lor: pe de o parte, pedeleul este impins sa intre in miscarea populara a familiei Basescu, din moment ce a fost fondata de una dintre urmasele prezidentiale, fiind, deci, in pericol de a deveni un partid de familie. Alaturi i-ar sta ceilalti doi membri ai popularilor evropenesti, taranistii ( cred ca daca il exhuma astia pe Maniu atunci il gasesc cu fundul in sus, la ce fac taranistii) si udemeristii; ar mai veni uneperistii (zisi in gluma si progresisti) si becaliotii. Adica pedeleul s-ar stringe pe linga casa dlui Basescu. Insa, pe de alta parte, dl Boc pare impins sa candideze la primaria Clujului, unde sa cada cu succes. In paralel, pedeleul are sanse consistente ca, in Bucuresti, sa ia primariile a 4 sectoare din 6 (2,3,4 si 6) si chiar si 3 sectoare ar fi bune, lucru care i-ar intari pozitia dnei Udrea, sefa pedelista la Bucuresti, ca si pozitia Sulfinicai. Eu zic ca, intr-o astfel de conjunctura, dna Udrea ar incerca sa faca saltul la presedintia partidului, cu atit mai mult cu cit eu cred ca un congres extraordinar al pedelistilor ar fi de dorit; si, ei bine, nu bag mina in foc ca relatiile intre o Elena Udrea ajunsa presedinta a pedelistilor si un Traian Basescu in final de mandat prezidential ar mai fi aceleasi ca in trecut. Pina una-alta, pedelistii au ajuns la zbieretele si scuipatii familiei Becali, ceea ce inseamna ca au ajuns la fundul sacului politic: odata cu Becali, lucrurile, politic vorbind, nu sunt doar la un nivel foarte scazut, dar cred ca sunt si in zona rusinoasa.

Anunțuri