Intre izmeneala si pozitia de drepti.

Fuga dlui Melescanu in fruntea SIE, un soi de evadare din plutonul penelist, a devenit comuna unui anumit gen de politicieni romani, cu osebire a celor banuiti a fi in legatura cu serviciile, foste sau actuale. Pare ca nimic nu a mai contat, pentru dl Melescanu, odata ce a aparut aceasta oportunitate, ca si cum ar fi executat un ordin – si poate chiar un ordin a si executat: intocmai si la timp. Pentru ca, politic vorbind, nitica izmeneala a dlui Melescanu, nu mare, macar asa, de vreo jumatate de ora, nu i-ar fi stricat nici lui si nici partidului care l-a recuperat, practic, din rigola politicii si  l-a facut in repetate ori ministru. Lui, deoarece este cunoscut ca presedintele – care l-a propus si numit acum in functie – l-a facut, in trecutul nu foarte indepartat, albie de porci pe dl Melescanu. Astfel ca, daca numirea confirma preferinta presedintelui de a calomnia, acceptarea rapida a dlui Melescanu intareste opinia ca acesta doreste marirea in orice conditii. Pentru ca, probabil, din cauza virstei, aceasta este ultima pozitie de mai mare anvergura a dlui Melescanu, ea va apare cumva maculata de aceasta fuga mare: nu stiu cit de bine il vor vedea noii subordonati si nu stiu cit il vor mai aprecia cetatenii de rind; un prilej de triumf insa pentru dl CVT, care a clamat, in trecut, in repetate rinduri in revistele sale, o anumita cupiditate si un anumit mercantilism ale dlui Melescanu. Pe un alt plan, dl Melescanu e om batrin: a te repezi, in goana mare, la o pozitie pe care a parasit-o cineva mai tinar, nu da prea bine. In sfirsit – dar poate nu – modul in care a inteles sa ocupe aceasta pozitie genereaza relatii complicate cu peneleul: odata ce dl Antonescu a vorbit de excluderea dlui Melescanu inseamna ca dl Melescanu va fi revocat din aceasta functie daca si de indata ce dl Antonescu ar deveni presedinte al tarii. Lucru care ar putea sa il alature pe dl Melescanu celor care nu ar dori ca dl Antonescu sa devina presedinte – si nu oricum, ci din postura de sef al unui important serviciu secret. Ca urmare, cred ca o discutie a dlui Melescanu cu dl Antonescu, mai inainte ca dl Melescanu sa accepte oferta prezidentiala, ar fi fost utila, eu  nu cred ca dl Antonescu s-ar fi opus dorintei fierbinti a dlui Melescanu de a deveni domnul „C”. Dar izmeneala e izmeneala si pozitia de drepti e pozitia de drepti.

Dincolo de toate, ramine ideea, trista, ca s-ar putea ca Romania sa nu fie condusa de la Cotroceni, nici de la palatul Victoria, nici de la cel al Parlamentului, ci de undeva dintr-o casa conspirativa de pe la bariera Vergului. Peste gard, adunaaa…rea!

Anunțuri