Comentariu la comentariu!

Comentariul Omulsi cetatea, pe care l-am reluat si eu cu citeva zile in urma, este foarte placut de citit. Incintator. Problemele apar, insa, atunci cind incerci sa il comentezi – de aceea nici nu ma mira putinatatea comentariilor: incercarea de a comenta „un comentariu” forteaza limitele culturale ale semidoctilor care suntem noi, majoritatea cititorilor si scriitorilor de bloguri. Aceasta acceptind ideea ca avem totusi ceva cultura si nu ceea ce as denumi „cultura” de blog care incet, incet, tinde sa ia locul culturii „de ziar” confectionata prin lectura zilnica a ziarelor. De aceea, omul obisnuit, intelegind prin asta omul care are ceva cultura si un coeficient de inteligenta totusi pozitiv, isi formuleaza, citind sclipitorul text de pe Omulsicetatea, mai degraba interogatii decit afirmatii. Daca Eminescu are, asupra noastra, avantajul genialitatii, noi avem, la rindul nostru, avantajul de fi ulteriori: noi stim ce s-a intimplat, in timp ce Eminescu se straduia sa intrevada. Pe partea istorica, Eminescu mai are un avantaj: el stie detalii despre oameni si fapte din epoca sa, in timp ce, pentru noi, ele sunt ceva foarte vag. Pentru noi Rosetti este, in primul rind, un liceu bucurestean, iar daca printre elevi ori prin jurul liceului ar face cineva un sondaj despre Rosetti, atunci ma tem ca am avea surprize. Daca ne mai gindim nitel, ne mai amintim si de pasoptistul Rosetti. Eminescu semnaleaza internationalismul. Unul singur. Astazi, stim ca totusi internationalismul liberal nu a fost identic cu internationalismul comunist, dar mai stim ca avem, contemporane cu noi, internationalismul socialist, internationalismul liberal si, ei da, ce ar zice, oare, Eminescu, internationalismul popular care este – in fapt – un soi de internationalism conservator; doua dintre aceste forme de internationalism se manifesta sub forma partidelor europene, PSE si PPE, iar internationalismul liberal se manifesta in sensul clasic al unei internationale. Cei care cunosc istorie mai in detaliu, mai mult decit o bruma de filosofie, ceva istorie a masoneriei romane, viata lui Eminescu nu doar in zugravirea lui Calinescu, ci poate si in a lui Murarasu, nitica literatura si, peste toate, au si spirit speculativ, aceia se pot avinta mai departe pe marginea comentariului, catre premiul cel mare. Ceilalti, printre care si eu, ne vedem nevoiti sa raminem cititori. Activi, dar cititori.

Anunțuri