Undeva, cindva,…

„Cred că este o datorie a mea şi a dumneavoastră să gândim şi să găsim soluţii pentru ca, undeva în jurul datei de 1 iunie, să reîntregim salariile bugetarilor,…” a rostit, in parlament, domnul presedinte. In jurul datei de 1 iunie a nu stim carui an (2050, de exemplu)  se poate afla si data de 31 mai 1901, depinde cit de larg este acest in jur. Ori poate ca presedinte a dorit sa zica „injur„, insa lingvistii de la Cotroceni au facut dintr-un cuvint, doua. Formula propagandistica este cea devenita, de acum, plicticoasa de prea multa uzura. Presedintele arunca o insailare de cuvinte care nu il angajeaza la nimic, dupa care, media si niste persoane „civile” favorabile, care au fost contactati dinainte, afirma catre public cum ca presedintele ar face ceea ce nu s-a angajat. Ulterior, conform situatiei, presedintele poate zice fie ca el nu s-a angajat de fapt cu nimic, in caz de esec, fie ca lui i se datoreaza totul, in caz de succes. Ca intr-un joc numit telefonul fara fir ( de cind intuisera copiii aparitia wireless-ului!), zice unul barza iar altul intelege varza. Oricum, este de remarcat faptul ca presedintele foloseste, cred, pentru intiia oara, public, expresia „sa gindim”, o marturie vie a faptului ca el, presedintele, dar si noi, vulgul, nu ne asteptam ca vreun pedelist sa gindeasca, ori macar sa incerce, fara indemnul prezidential. Sa vedeti ce racnete vom auzi ca urmare a efortului de gindire al pedelistilor, ei obisnuiti – cred eu – sa fure. Dragi romani, va rog sa aveti intelegere, acolo unde, in miez de noapte, veti auzi urlete prelungi, ca de betiv sau de drogat, va rog sa fiti toleranti: un pedelist gindeste!

„Sunt convins că…veţi putea găsi resurse ca, la sfârşitul mandatului, să le puteţi spune bugetarilor că au salariile întregi, aşa cum le-aţi găsit când aţi venit la guvernare.” Ce intelege bugetarul, ajutat de media si „civilii” pro-prezidentiali? Ca, macar la sfirsitul mandatului astora, va avea si el salariul asa cum il avea atunci cind au venit, ca lacustele (opinia mea) la putere. In realitate, presedintele, ne-a dovedit-o de atitea ori, considera litera si nu spiritul unui text – de exemplu al celui constitutional: fraza trebuie, deci, luata mot a mot, adica dl presedinte este convins ca parlamentarii puterii le vor putea zice bugetarilor ca au salariile intregi. Chiar daca, de fapt, ei nu le vor avea. Ori, daca doriti, intr-o interpretare a mea, ca presedintele are incredere ca parlamentarii puterii vor avea puterea ca, la nevoie, sa minta ca bugetarilor le-au fost intregite salariile. Ah, Basescu I intregitorul de salarii!

Discursul prezidential are destul text pe care sa il pot cita si lamuri, insa, pentru moment, mai citez doar un fragment de discurs: „Aici aş vrea să vă spun un lucru pe care l-am constat cu ocazia vizitei în Marea Neagră.” Observati, subliniat, stralucita contributie prezidentiala la dezvoltarea limbii romane, prilej care ma face sa propun intelectualilor pro-prezidentiali sa purceada, printr-o comisie prezidentiala, la scurtarea cuvintelor din limba romana; in acest fel densitatea informationala, in biti/cuvint a limbii romane va creste si poate ca o va depasi pe aceea a limbii engleze. Reforma limbii, iata ceva care poate incununa reforma statului! Deci, dl presedinte a facut o vizita in Marea Neagra, adica s-a scufundat in mare. Cu ce? Si de ce a mai iesit la suprafata? O fi gasit ceva pentru „vinzari anterioare”?

Anunțuri

2 gânduri despre „Undeva, cindva,…

Comentariile sunt închise.