O prostie politica tratata ca o genialitate.

A  curs multa cerneala si ni s-au reamintit destui politicieni si moderatori pe subiectul a ceea ce a fost numit propunerea presedintelui, in februarie, ca dl Ponta sa preia sefia guvernului. Ca intr-un banc cu Rachela, unii au zis ca da, altii au zis ca nu, au fost studiate stenogramele si poate si audiogramele, iar foarte putini au remarcat esentialul, care este si adevarul, acela ca noua sifonareala prezidentiala este, in fapt, o riciiala pe fundul sacului, o – ceea ce as numi – timpenie politica, amplificata, din zeci si sute de puncte mediatice, de agenti pro-prezidentiali, la rangul de genialitate care ar fi facut opozitia „mart”. Dna Udrea a prins musca din zbor, afirmind ca ea stia dinainte de aceasta propunere, care ar fi fost discutata, a dat ea de inteles, intre presedinte si crema pedelistilor. Ar fi bine ca, in judecarea subiectului, sa amintim citeva fapte: dl Ponta este nu doar liderul pesedistilor ci si co-lider al aliantei numite usele, in care pesedeul este aliat cu alte doua partide; majoritatea parlamentara, care a sustinut cele n guverne Boc si care sustine acum guvernul „independentului” domn Ungureanu este alcatuita din pedelisti si udemeristi, in conditiile unui soi de greva parlamentara a alesilor opozitiei. Care este interesul aliantei politice usele? Cel declarat public: alegeri, urmate de o guvernare a usele pe baza unei noi structuri parlamentare rezultate din alegeri. Ce a insemnat propunerea prezidentiala? In primul rind, tratarea dlui Ponta ca si cum ar fi fost un ciolanar, in stare sa lase balta, cu partidul sau, alianta de dragul postului de premier – si asta pentru un numar de luni. Aliatii ar fi urmat sa se inghesuie alaturi de dl Ponta intr-o structura de guvern, dl Crin Antonescu, candidatul usele la viitoarele prezidentiale, ar fi fost neglijat. Nervi multi deoarece presedintele nu s-ar fi lasat pina nu ar fi avut niste ministri „ai sai” in guvern. In paralel, presedintele ar fi pus bete in roate acestui guvern si l-ar fi criticat cu orice prilej, fiind guvern al adversarilor sai politici; in plus, guvernul „inspirat” de presedinte ar fi fost, in fapt, unul minoritar, useleul neavind in acest parlament majoritatea de guvernare. In plus, lumea si-ar fi adus aminte de goana dlui Geoana dupa ghelirul guvernarii cu pedelistii, si, inca o data, comentatorii ar fi putut zice: toi sunt la fel, cu sansa ridicarii pedelistilor pe dezamagirea suporterilor uselisti. Cu alte vorbe, presedintele si pedelistii ar fi avut numai de cistigat, iar uselistii totul de pierdut. Nici in gluma si nici in serios o astfel de oferta nu era de primit, iar presedintele se poate socoti multumit ca stenograma nu a inregistrat nici o replica taioasa – si pe merit – a dlui Ponta. Presedintele, care probabil ca a vazut in chestia asata un soi de arma cu doua taisuri, daca taisul cel mare nu a mers, incearca acum taisul mai mic, mai putin ascutit. Dl Ponta este prezentat acum, deci, ca un om care refuza sa munceasca pentru natiune, de parca munca pentru natiune s-ar putea face numai asa, numai in acest mod si numai in aceste conditii. Este usor si de observat fitileala introdusa de presedinte pentru premierul actual; ideea este aceea ca presedintele sugereaza ca l-ar fi considerat mai calificat pe dl Ponta, dl Ungureanu fiind apelat ca un soi de manta de ploaie. Asta, isi imagineaza presedintele, ar urma sa intoduca tensiuni intre doi oameni care au zis public ca mai vorbesc la telefon. Dupa ce presedintele a afirmat ca apelul la dl Ungureanu era planificat de luni de zile, acum presedintele, prin cele afirmate, ii sugereaza dlui Ungureanu, as zice eu, sa nu se creada cumva prea important. Reactia opozitiei la toate acestea a fost, cred eu, una corecta, poate nu cea mai corecta, insa din categoria celor corecte. O reactie prea cuminte, dupa gustul meu. Pentru ca useleul trebuie sa mearga pe drumul sau: alegeri locale, alegeri parlamentare, ambele cistigate iar apoi alegerile prezidentiale.

Anunțuri

8 gânduri despre „O prostie politica tratata ca o genialitate.

  1. @dlnimeni

    Cred ca actualul presedinte a dorit sa faca unul dintre obisnuitele sale „cocoloase”, si conform obiceiului, sa-l rostogoleasca si sa ne tina ocupati cu scamatoria. Dar de data aceasta nu cred ca i-a reusit. Apropo si de MRU, nu cred ca a fost o strategie spre a-l pune in dificultate pe acesta, ci una speciala pentru Ponta, un fel de a-l „lasa in offside”.

    • Multumesc pentru comentariu. Cocoloasa cu siguranta, eu cred ca acum e vorba insa de mai mult decit de a ne tine ocupati. Cu siguranta dl Ungureanu nu a fost tinta principala, insa am invatat cu totii, cred, ca atacurile prezidentiale sunt, cum ar zice sahistii, in furculita. Dar, in fine, nu imi fac eu griji pentru dl Ungureanu, le am pe ale mele, se descurca el.

  2. Sunt de acord in totalitate cu dumneavoastra „useleul trebuie sa mearga pe drumul sau: alegeri locale, alegeri parlamentare, ambele cistigate iar apoi alegerile prezidentiale”
    Victor Ponta a reactionat bine.

  3. Dom-le, văd că „genialitatea individului” s-a fâsâit lamentabil. Faptul că a stârnit ilaritate este un lucru benefic. Tocmai zisesem că omul ăsta nu mai poate fi luat în serios. 😆

    • Scuze pentru intirzierea raspunsului. Ce sa zic? Un domn imi spunea, acum vreo doi ani, ca, dat fiind ca presedintele nu stie decit limbajul portului, singura metoda de a dialoga cu el ar fi sa fie batut numai in masele, exact ca in tavernele marinaresti. Eu zic mai degraba ca ironia ramine o arma populara eficienta pentru un popor necajit, ca al nostru: atunci cind ajunge in ironic, in neserios, politicianul roman este, de regula, sfirsit ca politician.

    • Parca poti sa stii? Poate ca Boldea a fost in Congo ca sa-i inchirieze o camera dlui Basescu. Ori poate chiar sa-i cumpere o casa, din vinzari anterioare. Cu vedere spre jungla!

Comentariile sunt închise.