Sergiu Celibidache (multumesc, Lilick!).

Cu gindurile imprastiate, in aceste zile, am uitat de cei 100 de ani de la nasterea lui Sergiu Celibidache. Multumesc, Lilick, pentru amintire! L-am admirat pe Celibidache in mai multe momente grozave ale sale, insa adevaratul recital de dans dirijoral oferit, cindva, la Atheneul Roman, intr-o Rapsodie a lui Enescu chiar ca nu il voi uita niciodata.

Anunțuri

4 gânduri despre „Sergiu Celibidache (multumesc, Lilick!).

  1. Rapsodia Română este o piesă aflată printre primele din repertoriul Filarmonicii Române. Cert este că partitura nu constituia o problemă, toţi membrii orchestrei o cunoşteau pe dinafară, întreaga atenţie a interpreţilor fiind acordată dirijorului. O asemenea orchestră poate interpreta piesa şi fără prezenţa vreunui dirijor la pupitru. El fiind însă cel ce îşi pune amprenta asupra interpretării partiturii, şlefuit în multe repetiţii, prezenţa sa la pupitru semnifică acest lucru. Celibidache n-a avut prea mult de lucru la repetiţii cu „meseriaşii” orchestrei. În viziunea sa, Rapsodia Română trebuia cântată asemeni unei colecţii de dansuri folclorice. Spectacolul dirijorului care dansează la pupitru nu era destinat publicului ci orchestrei, pentru a le aminti permanent ce cântă. Uşor, suav, zglobiu, jucăuş, plin de optimism, de veselie. Sigur, urmărindu-l, atmosfera de bună dispoziţie în rândurile orchestrei era garantată, iar interpretarea a fost evident alta decât sub alte baghete.
    Din câte-mi amintesc, la vremea respectivă una (cel puţin) din repetiţii a avut loc cu public.

Comentariile sunt închise.