Un regret.

Imi pare rau ca dl Mircea Cartarescu nu a primit, in acest an, premiul Nobel pentru literatura. Aceasta in ciuda opiniilor sale politice care difera de ale mele. Ar fi fost – cred – primul si singurul sustinator al dlui Basescu care ar fi devenit milionar in euro prin munca proprie si cinstita. Ar fi fost un imbold si o mindrie pentru scriitorii romani. Imi pare si mai rau pentru faptul ca nu am aflat de ziua deciziei juriului si decernarii premiului, pentru a-i tine si eu pumnii. Dar cel mai rau – pentru dl Cartarescu – imi pare de faptul ca singura urare publica de succes pe care o cunosc a venit din partea dlui Ponta, adica de la adversarii politici ai dlui Basescu. Sunt, de la o vreme, din ce in ce mai ocupat, imi cistig piinea din ce in ce mai greu si cu mai multe eforturi in Romania dlui Basescu. De aceea am facut astazi o interogare pe google pentru a vedea daca faptul ca nu am aflat despre evenimentul care il implica pe dl Cartarescu este din cauza ca nu a fost suficient de bine mediatizat sau eu am fost asa de ocupat incit acest eveniment mi-a scapat. M-am lamurit repede: la 20-30 de stiri care anuntau decernarea premiului Nobel pentru literatura, am vazut numai 4 stiri care anuntau, mai inainte, ca avest eveniment va avea loc: o stire  Cotidianul, o stire Mediafax, o stire ziare.com si o stire A1. Stirea din Cotidianul era scurta si relativ neutra, iar stirea din Mediafax nu uita sa descrie destul de detaliat cotele de la casele de pariuri, fara a-l pomeni pe dl Cartarescu, cum nu l-a pomenit nici ziare.com ( si nici Cotidianul). A1 i-a pomenit numele, insa tot prin prisma cotelor de pariuri, 25:1. Astfel, un eveniment cultural care ar fi trebuit sa fie unul de prim rang, ca spiritualitate, pentru noi, romanii, a ajuns o chestiune cel mult de buletine de pariuri si de faptul ca, daca dl Cartarescu ar fi fost laureatul iar noi am fi pariat pe el 100 de lei, ne-am fi ales si noi cu 2500 de lei. O ducere in derizoriu. Si asa, daca tin bine minte, dl Cartarescu s-a aflat singur, in parc, cu tranzistorul in mina, in timpul ceremoniei suedeze. Am aruncat o privire si peste unele comentarii la articolele ulterioare evenimentului: o ceata de comentatori din internet au incercat sa conoteze politic o chestiune mai putin politica (in sensul politicii clasice, nu al celei literare) decit s-ar crede: faptul ca dl Cartarescu nu a obtinut premiul a fost pentru aceia ca o bucurie. Unul a confuzat, deliberat probabil, scriitorul cu opera, considerind scriitorul un dezaxat sexual fiindca, probabil, scrisese unele pagini mai senzuale. Altul a relansat teza noroioasa a traducerilor excesive pe bani publici sub domnia dlui Patapievici la ICR, desi lectura rapoartelor anuale ale ICR arata ca dl Cartarescu nu a fost un profitor in ceea ce priveste traducerile si promovarea in strainatate si ca punctele dubioase din activitatea dlui Patapievici, asa cum se desprinde din rapoarte, ar fi altele. Si oricum nu este potrivit a-l lega de dl Patapievici, care nu este – dupa parerea mea – nici fizician si nici filosof, desi cred ca el afirma ca ar fi amindoua, pe dl Cartarescu, care este scriitor deplin, fara nici o putinta de tagada. Faptul ca o seama de guri, soliste sau de cor, care de care mai vocale in lumea europeana in sprijinul dlui Basescu si asociatilor sai, au cam tacut chitic atunci cind a fost vorba de sustinerea unui scriitor roman cu aceleasi gusturi politice, ma face sa cred ca, la nivel prezidential, un premiu Nobel pentru un roman nu a fost dorit in acest an. Pentru ca un laureat Nobel l-ar pune – intr-un anumit fel, in umbra pe presedinte. Mai ales ca presedintele sa va repezi, cu gramada europeana, spre premiul Nobel pentru pace decernat…Uniunii Europene. Sa zici ca e ceva facut la misto, daca, acum citiva ani, nu i-ar fi fost decernat Nobelul pentru pace presedintelui Obama dupa…9 zile de prezidentiat, timp in care, nu-i asa, a avut o contributie decisiva la pacea mondiala. Cum ar veni, presedintele ar fi, mai ales gratie unei propagande abile, un fel de colaureat al premiului Nobel. Nu m-ar mira ca, la fel ca in cazul dlui Orban la UE, vreun sms sa fi ajuns si pe la una dintre comisiile premiului Nobel. Tot ce se poate. Si, in loc de un presedinte care declara ca a citit o scriere a unui laureat al premiului Nobel, vom avea un presedinte laureat al premiului Nobel care zice ca il citeste pe dl Cartarescu. Si ce mindrie ar putea fi mai mare, pentru un scriitor, decit aceea de a fi citit de un laureat al premiului Nobel, adica de unul dintre geniile planetei?

Anunțuri