Sarbatoare 3 in 1

Miine avem o zi de mare sarbatoare, o sarbatoare 3 in 1: sarbatoarea Mosului, sarbatoarea zeului Craciun si sarbatoarea Nasterii Domnului. Confuzia care se face astazi intre Mos si om batrin este nu doar regretabila, ci si indusa. Mosul era, in organizarea de tip ginta, persoana care raspundea de dreptul fiecarui membru al gintii si de transmiterea dreptului respectiv. Un personaj, deci, foarte puternic in ginta si nu obligatoriu batrin. Daca am face o aproximare in termeni executivi, astazi Mosul ar fi un fel de ministru al proprietatii, dreptului si ar mai avea in grija si o parte din justitie, cu siguranta notariatele, ca si birourile de evidenta a populatiei, nasteri, casatorii, decese. Si maternitati. De doua ori pe an, iarna si vara, Mosul vizita familiile, facind, probabil, un fel de recensamint si un fel de evaluare, ca si o revedere a copiilor carora li s-ar fi transmis dreptul la moartea parintilor. De aici obiceiuri devenite aproape genetice, cum ar fi curatenia de iarna (Mosul nu putea fi primit in case murdare, era un personaj de seama), obiceiul schimbului de daruri, obiceiul de a darui copiilor (pentru a memora trasaturile si caracteristicile copiilor spre a-i recunoaste ulterior, Mosul trebuia sa stea de vorba cu ei – si cum captezi atentia unui copil altfel decit cu un mic cadou?), obiceiul de a povesti, in cintecele despre vizita Mosului care colinda familiile? Avem astazi toate acestea transmise, chiar daca in formule comerciale, distorsionate, degradate.

Despre zeul Craciun avem putine date: un zeu secundar precrestin, localizat in arealul balcanic (Romania, Bulgaria, zona iugoslavilor, Ungaria) si considerat a fi un zeu de import. Un zeu pe care eu il consider un zeu al locului si nu unul importat, posibil zeul cel mai important pina la crestinarea poporului nostru. Greu de considerat Craciunul un zeu de import: nu avea timp sa se fixeze (si inca pentru doua milenii) in areal. Cu siguranta Craciunul a fost un zeu local si inca unul important: pe umerii lui a fost transferata sarbatoarea colindei Mosului, cel mai important eveniment al iernii, iar Craciunul nostru nu a reusit sa fie inlaturat nici de Nasterea Domnului si nici de Santa Claus (sf. Nicolae), in ciuda eforturilor persistente ale crestinismului de a-i reduce semnificatia si a ii distorsiona imaginea. Zicem, international, Christmas, insa traducem Craciun. Si ajungem la o concluzie, greu de digerat pentru propagandistii de doi bani: comunistii nu au gresit separind Mosul de Craciun! Tendinta romanilor de a degrada tot ceea ce ajunge in contact cu ei se manifesta si in cazul Mosului si Craciunului: Mosul si Craciun, deveniti totuna, sunt un batrin venit de nicaieri („a sosit de prin nameti”, spre deosebire de altii, care i-au gasit un domiciliu lui Santa Claus) si da daruri „la fetite si baieti”. Iar ziua de sarbatoare de dupa intrarea in iarna a devenit, dintr-o sarbatoare a dreptului, a proprietatii, a legalitatii, o zi a ghiftuielii, a ingurgitarii fara masura, a sacrificarii animalelor. Mosul si Craciun nu sunt veniti de nicaieri, ei sunt veniti din istoria noastra si vor fi si dupa ce noi nu vom mai fi.

Despre nasterea domnului scrie Biblia si vorbesc milioane de preoti crestini inclusiv la radio si televiziuni.

Mos si Craciun fericit, dragilor – si La Multi Ani!

 

Anunțuri