Tara ursilor bruni, tara ursului de aur

Presa este plina de felicitari adresate lui Calin Netzer pentru Ursul de aur, pentru premiile de la Berlinala. Cu aceasta, discutiile despre marii nostri regizori din trecut se cam inchid, tinarul val de regizori a fost premiat in citiva ani cit nu au fost premiati cei din vechime in 50 de ani. Sub aspectul premiilor; sub aspect artistic, discutiile vor continua, arta insemnind si subiectivism, mult subiectivism. Fara a schimba, sufleteste, nimic, in particular regizorul meu preferat tot Mircea Daneliuc ramine. Ca la romani, nici nu au ajuns felicitarile la urechile destinatarilor ca au si izbucnit certuri si mincatorii. Ca nu stiu care retrograzi notasera scenariul cu 4, ca seful CNC isi fundamenteaza cariera pe realizarile tinerilor regizori, ca… Mincatorii, in opinia mea, fara mare obiect: nu intotdeauna ghicesti un film mare dupa scenariu; filmul este rezultatul unei activitati complexe, in care fiecare componenta este importanta. Cred ca oamenii de film pot cita cazuri in care scenarii minunate au dus la filme proaste, ori cind scenarii slabe au condus, totusi, la filme bunicele. Iar daca privim prin ce necazuri trebuie sa navigheze CNC, cele exterioare, la care se adauga si agitatia interioara, vedem ca poate conducerea nu-i chiar asa straina de rezultate. Ca intotdeauna in ultimii ani, principala acuza in interiorul breslei pare a fi aceea ca aproape 40 la suta din finantari (19 contra 26) s-au dus in filme care nu au luat nici premii si nu au adus nici public. Doar ca este greu de ghicit, in momentul finantarii, cine va aduce premii, public si cine nu, iar mai bine de 50% din finantari dirijate catre succese mi se pare o reusita. In acest context, rog realizatorii filmului sa primeasca si felicitarile si urarile de la mai mare venite de pe acest blog modest. Odata cu marele regret ca nu a fost premiata Luminita Gheorghiu. Si odata cu specificarea ca, in ciuda premiului, nu doresc sa vad filmul: relatia patologica dintre o mama si fiul ei chiar nu ma intereseaza. Poate mai incolo, peste vreo doi-trei ani si numai pentru a urmari jocul Luminitei Gheorghiu. In ciuda numeroaselor premii care aproape ca ne coplesesc cinematografia, as dori mai multe filme romanesti care sa aduca spectatori.

Anunțuri

12 gânduri despre „Tara ursilor bruni, tara ursului de aur

Comentariile sunt închise.