De ce discursul lui Vladimir Iliescu?

Invitat, pe 14 februarie, sa vorbeasca la o lansare de carte care a avut loc la Academia Romana, profesorul Vladimir Iliescu a rostit un discurs in afara subiectului cartii, discurs care pare ca a stirnit scandal, fiind catalogat ca un discurs negationist. Profesorul Iliescu a atacat, in secundar, presa romaneasca in discursul sau, afirmind „avem o presa mizerabila”, ceea ce cred ca i-a daunat, ostilizind presa la adresa lui. De aceea am adus link -ul din Youtube catre discursul publicat acolo, pentru ca fiecare doritor sa il poata analiza, daca doreste, fara pre-influente. Pentru mine, ratiunea discursului este mai importanta decit discursul in sine. Profesorul Iliescu este un om care – rezulta din media – si-a facut o cariera universitara in Germania, inca din perioada trecutului regim, adica un om care nu doar ca a muncit mult si din greu, ci si care si-a gindit bine pasii in viata. Un om care a stiut bine ce risca tinind un astfel de discurs – am inteles, dealtfel, ca in urma acestui discurs si-a si pierdut slujba in Germania. Este, deci, departe de imaginea unui suporter inconstient care da navala in pielea goala pe stadion spre a atrage privirile spectatorilor si obiectivele camerelor de luat vederi. Ci este vorba de un om care a stiut ce spune, cind spune, unde spune, de ce spune si si-a asumat ceea ce a spus, ca si consecintele inclusiv faptul ca le provoaca, probabil, necazuri cunoscutilor din mediul stiintific. Ei bine, pentru mine interesant este acel „de ce spune”. Opinii despre acest de ce?

Reclame

2 gânduri despre „De ce discursul lui Vladimir Iliescu?

  1. Greu de spus de ce spune ceea ce spune. Probabil, în alţi termeni nu mă pot exprima, se găseşte într-o poziţie în care nu-l poate afecta nimic din ceea ce i se poate întâmpla şi îşi permite să-i sfideze pe cei pe care-i vizează. Spuneţi că şi-a pierdut „slujba”, urmare acestui discurs. Din punct de vedere material, probabil că e perfect asigurat, permiţându-şi să spună adevărul în care crede. Pe de altă parte, citind reacţiile unora văd că „academicienii înfierează cu indignare” pardon, „Academia Romana se disociaza total de afirmatiile domnului Vladimir Iliescu, pe care le respinge categoric, si isi exprima regretul ca acestea au fost facute in spatiul sau”. Reacţia asta chiar merita orice neplăcere pentru a fi stârnită. Iertat să fiu, asta-mi aminteşte de anecdota în care un român, prins de canibali şi pus la fiert, tot sărea din ciorbă prăpădindu-se de râs. Întrebat ce-i de râs în a fi fiert, el le zice că le place sau nu, da’ el s-a uşurat în ciorba lor! Asta având în vedere şi „nota veselă” în care-şi încheie discursul, propunând înfiinţarea unui „club al antisemiţilor filosemiţi”!
    Vorba e că Academia se disociază, dar discursul său a fost aplaudat!

    • Poate ca este asigurat material. Da, asa a zis media, ca universitatea respectiva a anuntat ca a renuntat la colaborarea cu el. Cred ca Academia are loc de intors, deoarece discursul mie unuia mi se pare a fi avut o tenta personala, ceea ce nu implica Academia ca si for stiintific si ca si gir, daca doriti. Singura chestie cu care „a fost prinsa” este cea cu aplauzele. Sunt de urmarit si reactiile si filierele acestora. Pina acum, cea mai puternica reactie pare cea dinspre americani, pe la ziarul Adevarul.Si va multumesc pentru expunerea opiniei dumneavoastra.

Comentariile sunt închise.