Papa Francisc.

Pentru cunoscatorii in ale religiei in general si al catolicismului in particular, fiecare gest sau expresie a noului papa Francisc I are semnificatii precise si ofera indicatii lamurite. Noi, cei dinafara acestor lumi, trebuie sa bijbiim, mai mult sau mai putin. Mai intii este presupunerea ca, contrar aparentelor, leadership-ul bisericii catolice avea o idee foarte precisa despre inlocuitorul papei Benedict. Nu cred ca papa Benedict a demisionat pentru a lasa peste un miliard de credinciosi si una dintre cele mai importante organizatii mondiale la inspiratia unui grup de electori. Ci cred ca Benedict a plecat tocmai pentru ca Francisc sa vina in locul sau. Ce este cu papa Francisc? Este membru al Societatii lui Isus. Ceea ce inseamna ca, in calitate de papa, se va bucura de ajutorul neconditionat a aproape 20000 de iezuiti, o elita a bisericii catolice, aceasta chiar inainte de clerul catolic. Totusi, sa fim atenti, papa nu si-a luat numele de Ignatiu, care ar fi facut trimitere la Ignatiu de Loyola, fondatorul ordinului in 1540, ci numele de Francisc, care face trimitere la Francisc de Assisi. Care ar fi trasaturile generale? Castitate, saracie, ascultare si ascultare neconditionata fata de papa, educatia si misionarismul (iezuitii), angajament public si critica sociala in favoarea saracilor ( de la franciscanii observanti). Vom avea, cred, de a face cu un catolicism ofensiv din punct de vedere religios si al angajamentului public. Aducerea in virful bisericii catolice a unui papa sud – american are si alte semnificatii, iar unele dintre ele implica Statele Unite. Speculatia ca, sub noul pontificat, chestiunea Falkland va fi reluata o consider ceva de rea vointa, inducind ideea unui papa nationalist, ceea ce nu cred ca este adevarat, care ar urma sa dezvolte un soi de „national-papalism” (recunoasteti radacina „conceptului”?), pus in serviciul tarii sale si nu al lui Dumnezeu si credinciosilor catolici. Insa expansiunea Statelor Unite catre sudul Americii va fi din nou frinata, daca nu chiar oprita pentru vreme mai lunga. In plus, un catolicism revenit la misionariat ar putea utiliza milioanele de credinciosi catolici sud-americani aflati acum in Statele Unite, spre ingrijorarea bisericilor neo-protestante. Cu atit mai mult cu cit, in cadrul unui catolicism misionar, prezenta canadienilor, in majoritate (relativa) catolici si-ar putea face mai bine simtita prezenta. Pe acest fond, remarc faptul ca tarile Americii de Sud au preferat sa invite, in consfatuire comuna economica, tarile Uniunii Europene, mai degraba decit SUA, cu toate ca se presupune ca Europa nu ar fi depasit criza inca, in timp ce supusii dlui Obama ar fi iesit din ea. Mai inainte de alegerea papei Francisc erau zvonuri mediatice despre alegerea unui papa african, o recunoastere a problemelor continentului negru care cunoaste acum o puternica prezenta chinezeasca – si acestia necrestini. Mai cred ca tarile europene catolice vor avea o voce mai puternica in Uniunea Europeana. Papa Francisc trece, in ceea ce inseamna relatiile interumane moderne ( homosexualitatea si lesbianismul, avorturile, familiile homosexuale), drept un conservator. Dar si Benedict trecea drept un conservator. Aceasta deoarece nici un papa nu poate trece dincolo de Biblie si nu o poate rescrie Evangheliile. Tot asa cum si interpretarile, chiar daca au dus la divizari in cadrul crestinismului, au si ele limite. Ori, legalizarea in Franta  – tara majoritar si profund catolica – a casatoriilor intre persoane de acelasi sex a insemnat o lovitura data papalitatii si catolicismului. Banuiesc ca, odata cu alegerea papei Francisc, catolicismul isi va afirma mai activ si mai decis pozitiile. Care vor fi relatiile cu ortodoxia? Vom vedea. Pe termen scurt, cu siguranta bune. Remarc insa, in incheiere, ca articolele din Wikipedia (in romaneste) despre catolicism si greco-catolicism sun partinitoare pentru catolici. De exemplu, nici o referire la impunerea catolicismului cu forta in Transilvania in timpul Mariei Tereza, nici la asasinatele in masa la care au fost supusi atunci romanii si nici la numarul de victime, cum nici la procesul de alungare fortata a romanilor patratori ai credintei  date de Sf. Andrei. Inca mai cred ca Biserica de la Roma trebuie sa ofere scuze romanilor si sa ofere tot suportul necesar pentru reconversia religioasa de la catolicism la ortodoxie, precum si despagubiri pentru toti urmasii fiecarui roman ucis, ranit ori alungat din locul sau in acel proces.

Anunțuri

33 de gânduri despre „Papa Francisc.

  1. Hm!
    Deocamdată ştim că la ceremonia de învestitură a papei Francisc I va participa Patriarhul Bartolomeu I, al Constantinopolului. Ceea ce nu s-a mai întâmplat ăhăăă, de la 1054!
    În rest mai vedem…

    • Complicat daca papa Francisc il introduce pe Bartolomeu in discutiile cu ortodoxia! Ar putea insemna discutii concrete despre situatia crestinilor din lumea islamica.

      • Şi chestia asta-i relativă, că Papa nu prea are treabă cu creştinii din lumea islamică, în general el n-are treabă prin lumea islamică decât cel mult cu islamul. Creştinii de-acolo ţin numai de ortodoxie şi n-am auzit să aibă probleme, altele decât locale şi fără nicio legătură cu confesiunea.

  2. Bisericile ortodoxe sunt autocefale, asa incit, administrativ, Bartolomeu I nu cred ca inseamna foarte mult. Si cum de la Ioan Paul II incoace Vaticanul a discutat cu BOR, nu vad rezonul pentru care ar schimba acum partenerul. Asa incit trebuie sa fie un motiv comun iar patriarhul Constantinopolelui are particularitatea ca isi desfasoara activitatea in lumea islamica. In plus, choar astazi am citit ( insa uite ca am si uitat unde, va trebui sa-mi amintesc bibliografia) ca una dintre problemele noii papalitati va fi situatia crestinilor din lumea musulmana care, afirma acel material, ar fi in degradare.

    • Dom-le, din câte cunosc eu protocolul, Vaticanul nu lansează invitaţii cu ocazia înscăunării. Bartolomeu I şi-a autoanunţat participarea. Pe mult PF Daniel nu l-a tras aţa să se autoinvite. El doar a adresat un mesaj de felicitare. Şi altfel, sigur, bisericile ortodoxe sunt ele autocefale, dar patriarhul de Constantinopol are o autoritate canonică în plus, fiind recunoscut drept „primus inter pares” faţă de ceilalţi patriarhi creştin-ortodocşi.

      • Aaa, deci Bartolomeu I s-a autoinvitat? Interesant!
        Va redau un fragment de discurs de pe crestinortodox.ro:
        „In timpurile mai noi, datorita prefacerilor survenite, privind dezvoltarea societatii si configuratia pe care au capatat-o statele prin dobandirea independentei, Bisericile nationale autocefale din aceste state au inceput sa se organizeze si sa se administreze autonom prin organele deliberative proprii, dupa principiul sinodalitatii. Autoritatea canonica competenta in acest caz avand-o sinodul fiecarei Biserici autocefale. El aduce hotarari cu privire la administrarea vietii Bisericii, conform nevoilor si imprejurarilor locului, hotarari ce trebuie sa fie puse totdeauna de acord cu legile fundamentale si universale ale Bisericii Ortodoxe.
        Cand hotararile unui astfel de sinod, al unei Biserici nationale sunt de interes mai general, atunci, in lipsa sinodului ecumenic, acele hotarari pot capata valabilitate pentru celelalte Biserici, prin consensul unanim al acestora, cunoscut sub numele de: „consensus ecclesiae dispersae”.”

  3. atunci, in lipsa sinodului ecumenic,…

    Tocmai că nu lipseşte, titulatura completă, oficială a Patriarhiei de Constantinopol este „Patriarhia Ecumenică de Constantinopol”.

    • Wiki ne ofera principalele patru prerogative ale Patriarhiei de Constantinopol:
      Prerogative egale cu cele ale Vechii Rome (Canonul al 3-lea al celui de-al doilea Sinod Ecumenic, Canonul 28 al Sinodului al IV-lea Ecumenic, Canonul 36 al Sinodului Quinisext);
      Dreptul de a funcționa ca instanță de apel în disputele dintre clerici (Canoanele 9 și 17 ale celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic);
      Dreptul de a hirotoni episcopi pentru teritorii din afara hotarelor canonice ale Bisericii sale (Canonul 28 al Sinodului al IV-lea Ecumenic);
      Dreptul de a institui mănăstiri stavropighiale chiar și pe teritoriile altor patriarhate
      Altfel, „Patriarhatului, de-a lungul ultimelor mai multor secole, a fost recunoscut ca unul ce avea o anumită responsabilitate față de întreaga Biserică, ca un centru al consensului ortodox, prin intermediul „primatului de cinstire”.”
      Oricum, doua dintre cele patru puncte de mai sus sunt foarte importante. In primul, sunt pe jumatate de acord cu rusii, in sensul ca Vechea Roma nu poate fi cartierul Fanar (din Stambul), dar nici Moscova nu poate fi A Treia Roma, asa cum vrea biserica ortodoxa rusa. In al doilea, Patriarhia din Constantinopol are „exclusivitatea” ( sau intiietatea) in „teritoriile barbare” (cum ar fi SUA!).
      Nu am reusit sa gasesc inca materiale despre tipul de sinod al Patriarhiei ecumenice. Am gasit ceva despre „sinodul rezident”, care nu stiu daca mai este si acum, insa, oricum, din sinodul ecumenic, pe baza traditiei sinodului rezident, fac parte si reprezentantii bisericilor autocefale. Si, probabil, regula de lucru este consensul.
      Inteleg ca Bartolomeu I si-a anuntat vizita pe contul de Facebook al lui Francisc (Doamne, ce modern, daca nu o fi fost doar un nickname, care sa faca o farsa!), de unde stirea a fost preluata de radio Vatican si ( se putea altfel?) de RIA-Novosti (pare ca rusii nu se prea inteleg cu Bartolomeu I).

  4. Citind articolul domniei voastre și gândindu-mă la speculațiile mele, evident copilărești, vis a vis de alegerea noului papă, mi-a venit să râd de mine însumi și să-mi spun că, evident, mai am de învățat.
    Am citit răspunsul domniei voastre la ultimul meu comentariu de la articolul anterior pe acest subiect și aș vrea să fac o mică precizare. Chiar dacă aveți dreptate în ceea ce privește folosirea termenilor de ”conservatorism” în legătură cu bisericile creștine, eu nu am limitat acest conservatorism (doar la relațiile de natură sentimentală care leagă oamenii de același sex sau relațiile care adoptă planingul familial) ci am făcut o referire și mai mare întrebându-mă care oare va fi relația papei cu bisericile protestante și ce părere ar avea față de schimbul de idei, experiență, de ce nu chiar învățături, fără a apărea teama de denominație, teama de contaminare a identității confesionale.
    Ori, vedeți?, mie îmi pare că domnia voastră deja ați lăsat să se înțeleagă că se vede în papa Francisc I nu doar un misionar cât mai ales un grănicer care pune frâne tuturor celor care vor avea intenții invazive în ”teritoriul” catolicismului și care se va folosi de ”armele” din planul politico-economic.Și asta este o presupunere care și mie îmi dă de gândit, chit că în exprimarea ei eu nu am folosit atâtea argumente solide ca cele folosite de dumneavoastră.
    Sunt de acord că bisericile creștine nu pot rescrie Biblia, doar că vedeți?, eu zic că bisericile-ele toate- au o problemă și anume aceea că de multe ori (poate chiar de cele mai multe ori) interpretează Biblia mai degrabă în detrimentul umanității decât altfel, diminuând tocmai scopul pentru care a fost scrisă. Ce să mai vorbim de rescriere? Desigur că eu nu vreau să mișc conversația noastră spre alte căi, dar pe mine toate aceste cuvinte de genul: misionarism, angajament, supunere necondiționată etc, mă duc către un singur țel: fanatism. Și nimic nu umbrește un orizont mai mult ca fanatismul. Mai ales dacă acesta este și religios.
    Totuși, am o rezervă. Aceea că oamenii s-au depășit pe ei înșiși și că religia este cea care trebuie să progreseze în raport cu progresul omenirii, că Biserica trebuie să servească oamenilor și nu oamenii trebuie să servească Bisericii și că ar fi bine ca aceasta să rămână în sferele pur spirituale și să lase pragmatismul politico-economic în mâinile altora.

    • Invatam cu totii si cu totii mai avem de invatat.Va rog sa nu va minimizati singura, ginditi si scrieti interesant, asa cred eu.
      Nu stiu care vor fi relatiile catolicismului cu bisericile protestante, insa nu cred ca schimbul de idei,…sunt actiuni asa de apropiate: deocamdata, din cite aud, protestantii se pozitioneaza, in diverse chestiuni, impotriva catolicilor si – zice omulsicetatea si este de urmarit chestiunea, pare ca evreii se pozitioneaza alaturi de protestanti impotriva catolicilor. Insa este posibil sa existe progrese in privinta apropierii catolicismului de ortodoxie, mai ales ca nu stiu sa existe, dincolo de chestiunile strict religioase, pozitionari antagonice ale celor doua biserici. Imi pare rau daca am reusit sa il prezint pe papa Francisc ca pe un granicer, asta nu ar putea fi valabil decit intr-o prima instanta. Oricum, cred ca si bisericii catolice si altor biserici nu le va fi usor cu el: media afirma ca ar fi modernizat biserica argentiniana (catolica, desigur): infiintarea de parohii, restructurare administrativa, dar mai ales lansarea unor initiative pro-life ( adica non homo si non avort) si lansarea de noi programe pastorale ( ceea ce cam suna a re-catehizare). Adica, a dat de inteles actualul Francisc ca fruntas al bisericii argentiniene, exista loc de modernism in conservatorism. Altfel, actualul papa este prezentat ca, in calitate de arhiepiscop de Buenos Aires, un om care calatorea cu autobuzul, vizita saracii, traia intr-un apartament modest si isi gatea singur. In Buenos Aires era cunoscut ca „parintele Jorge”. Exista poza cu actualul Francisc spalind picioarele unor bolnavi de SIDA. Ceea ce i se reproseaza este atitudinea in timpul dictaturii militare din Argentina. Va dati seama ca un astfel de om va fi incomod si pentru o serie de fruntasi ai bisericii catolice, dar si pentru capii altor biserici. Mitzaa, de mult de tot, cam acum peste un mileniu, oamenii erau considerati ca avind sfintenia in ei. Fiecare om purta in el o bucatica de dumnezeire si fiecare se putea adresa direct lui Dumnezeu. Impartirea ulterioara in oratores si laboratores a dus la divizarea sarcinilor: unii se roaga si intermediaza relatiile cu Dumnezeu pentru toti ceilalti. Uite, acum ma gindesc ca Ioana d’Arc a aparut pe acest fundal, al unui om intirziat cu sfintenia in el si care se credea indreptatit, ca in vechime, sa aiba relatii direct cu Dumnezeu. Supunerea neconditionata (obedienta, daca vreti) nu inseamna fanatism. Cae fanatism nu poate fi, el insusi, tel. De cind exista credinta si biserici (temple,…) acestea nu au fost pur spirituale. Iar actualele religii, de-abia daca ar accepta orice „progrese”, ar arata ca sunt in stare de orice pentru a-si pastra puterea si influenta. Oamenii care au „evoluat” asa de mult incit nu mai pot fi cuprinsi de religiile actuale, isi pot intemeia altele.

      • Să știți că atunci când am spus că mai am de învățat, mă gândeam la felul cum ați reușit să luați foarte multe aspecte în considerație, punctând la fiecare argumente demne de discutat și aprofundat. Altminteri nu mă minimizez nicicum :). Cât timp am posibilitatea, dar mai ales dorința, de cunoaștere, consider că eu sunt cea avantajată. Și asta la modul cel mai serios.
        Dar discutând despre religii și fanatism și papă și biserică și restul, credeți-mă că dacă ar exista religia care să servească DOAR umanității, eu aș fi prima care aș îmbrățișa-o. Cu fanatism. A nu se înțelege că sunt atee. Ci doar că îmi pun tot felul de întrebări.

    • Aaa, sa nu uit: va rog nu-mi mai scrieti cu domnia voastra, nu de alta, dar macar fiindca nu am peste ce (si peste cine) domni.

  5. Sunteti cea avantajata in raport cu cine?
    Nu va mai intreb daca ati citit articolul lui D’Artagnan, fiindca ati si comentat pe marginea lui.
    Cu intrebarile si raminem. Va multumesc pentru comentariile pe acest subiect.

      • Nu era la mişto chestia cu autoinvitaţia. Băsescu va participa la ceremonia de marţi, unde se va duce şi de unde va reveni cu ALITALIA. Doar nu vreţi să-mi spuneţi c-a fost invitat? 😯

      • Daca va referiti la mine „raspunsul” este nu. Mentionand caracterul „foarte interesant” al schimbului de replici n-am vizat in primul rand continutul (canonic) al acestora, ci natura „psihologica” a relatiilor dintre pro-ortodicsii dl.Nimeni si dl.Carcotasu, pe de o parte, si agnostica d-na Mitzaa, pe de aplta parte. pe care le denota aceste schimbri de replici, in continuarea altora, din trecut.

  6. Carcotasu, cine v-a convins ca autoinvitatia era la misto? Am citit ca, la intronare, au fost invitati „toti cei care vor sa vina”. In urmare, papa Francisc mi se pare istet de tot. Adica si dl Basescu este unul dintre cei care „vor sa vina”.

    • Asta daca n-o sa fie dl.Ponta si mai istet sa-i taie avionul. Dar daca o sa faca dl.Basescu ce-a facut Badea Cârtzan? Pân la Vatican.

      De Becali ce stiti? Se duce?

      • @Dl.Nimeni,

        Daca amenintatoarea d-voastra intrebare este o amenintare atunci DA, mi-ar placea sa primesc un „raspuns” la comentariul meu (pe care indraznesc sa-l consider in ton cu restul comentariilor)

        Daca „retorica” d-voastra intrebare este ea insasi un „raspuns” atunci NU, nu doresc sa-mi raspundeti.

        P.S. Cred ca am impresia ca mi se pare ca detectez inca o cauza posibila a micilor tensiuni scânteietoare care incarca uneori schimburile noastre de replici. D-voastra considerati (la nivel formal desigur) ca un text, un comentariu, o replica trebuie scrise (cel putin in aparenta) mai degraba in intampinarea asteptarilor cititorului, interlocutorului etc, in timp ce eu cred ca trebuie scrise mai degraba intru exprimarea cat mai libera a autorului. Bine… dincolo de nivelul formal consideram amandoi la fel.

        P.P.S. Aveti toata admiratia mea pentru felul eficient in care combateti politic, cu devotament neconditionat, de partea binelui, in contra raului (despre care tot dv. ziceti ca intotdeauna ar invinge; Doamnea ajuta; desi pana acuma ai d-voastra au tot invins)

  7. Domnule Goe, de ce ar fi o intrebare amenintatoare? Si de ce ar fi trebuit sa raspund, la 11 seara, unor intrebari carora eu nu le-am vazut sensul? Incepusem, fiindca probabil asta este radacina, cu miscarea isteata a Vaticanului care a anuntat ca la intronare poate sa vina cine vrea. In general, aceasta a permis mascarea preferintelor papale privind invitatii printr-o multime de „cine vrea sa vina”. In particular, a fost o formula de a-l pune cumva la punct pe Bartolomeu I. Datorita acestei formule aleasa de Vatican, nu vom sti daca dl Basescu a fost sau nu invitat. El va spune oricum ca da, chiar daca s-a inscris printre autoinvitati, iar eu asta presupun. Au fost delegati din 132 de tari, am inteles, deci, intr-o formula sau alta, nu mi se pare ceva anormal in prezenta presedintelui Romaniei la intronare. Uman vorbind, mi se pare exagerata inghesuiala sa sa tot plece, a fost la Vatican destul de recent. O fi trecut la catolicism? Si cam gata cu dl Basescu. Altfel, de ce sa-i taie Ponta avionul? Poate explicati dumneavoastra de ce ati crezut asa ceva. Sa nu va suparati, comparatia cu Badea Cartan mi se pare nereusita. Despre Becali a anuntat media ca era la Athos, iar unele surse ziceau si de o donatie de 1 milion de euro. Drumurile lui Becali la Athos nu mi se par foarte in regula, acolo fiind o zona panortodoxa, tot asa cum nu privesc, din acelasi motiv, cu ochi buni nici darurile sale catre Athos, insa asta este, sunt banii lui si nu ai mei. Acum vedeti ca la intrebarile respective aveati raspunsurile chiar dumneavoastra.

    • „miscarea isteata a Vaticanului care a anuntat ca la intronare poate sa vina cine vrea” – Dar d-voastra de ce n-ati vrut? 🙂 Daca v-ati fi participat la o asfel de ceremonie ar fi insemnat ca tradati ortodoxia sau ca sunteti pe cale sa va convertiti la catolicism? Daca tot putea sa vina cine vrea de ce nu v-ati dus si d-voastra? Sau Andrei Marga.

      • In primul rind, nu am bani; sunt guvernat si nu guvernant. In al doilea rind, nu ma tenteaza sa merg la Roma. In al treilea rind, nu am de ce sa merg la Roma, ca sa stau in picioare in piata, nu am vocatia hagialicului. In al patrulea rind, atunci cind un presedinte se duce de doua ori la Vatican la un interval destul de scurt, am tot dreptul, ca si cetatean care contribuie la plata calatoriilor sale – si a vietii sale de presedinte – sa imi pun intrebari. Dar poate vorbiti cu el sa traiesc eu pe banii lui, dupa care probabil se va intreba el de ce umblu eu pe unde umblu. In al cincilea rind, va rog sa aflati ca, departe de a ma onora, faptul ca ma asociati cu Andrei Marga ma deranjeaza.

      • Imi cer scuze pentru disconfortul creat de aparenta asociere cu Andrei Marga. N-am intentionat acest lucru. Era doar un exemplu. Faptul ca presedintele Romaniei a tinut sa fie prezent printre multi alti presedinti sa fie la respectiva ceremonie mie nu mi se pare nici pe departe un abuz sau (maca) un gest contraproductiv la adresa Romaniei. Am putea propune un referendum pe aceasta tema. Sunteti pur si simplu impotriva lui Traian Basescu indiferent ce ar face. Ce-as mai putea sa spun? Nimic, d-lui Nimeni. Noul papa a fost deschis tuturor tarilor asa incat oricare dintre presedinti era invitat. De aici ideea d-voastra de ironie fina cum ca Traian Basescu e un oricine. Si foarte rau. Si in plus cheltuitor. Doar ca n-ati fost credibil decat cel mult pentru cei care va impartasec credintele. O pledoarie ineficienta.

  8. Privind unele clipuri cu comici, că mie îmi plac comicii, v-am spus asta vreodată?, mi-am adus aminte de discuțiile dinainte de a fi ales papa. Vă las aici adresa acestui clip, filmulețul este făcut în 2010, specific asta fiindcă mi s-a părut amuzantă previziunea-mai în glumă, mai în serios-a comicilor din acest film.

    • Revin cu precizarea că este vorba de videoclipul cu nr.24 din seria celor 48.
      Oricum, amuzante sunt toate :), dar eu fac referire strictă doar la acela.

Comentariile sunt închise.