Despre repartizarea pseudoaleatoare a dosarelor

Trunghiul puscarie – spital – cimitir, parcurs aproape in intregime, in ultimul an, de catre dl Nastase, un fel de triunghi al Bermudelor care pare creat de catre cuplul Basescu – Macovei in cadrul unei asa-numite justitii reformate (justitie, am inteles din declaratii publice, finantata si de unii care chiar sunt protestanti), ei bine, acest triunghi a dezvaluit, zilele trecute, o deformare: mult laudata distribuire aleatoare a dosarelor catre judecatori pare, conform unor afirmatii, a fi doar o vorba in vint.

Problema distribuirii aleatoare a dosarelor este echivalenta cu problema generarii de numere aleatoare in calculatoarele justitiei noastre, adica o problema fara solutie aleatoare. Deoarece, calculatoarele, care nu fac nimic altceva decit „le zic” programatorii sa faca, nu genereaza numere aleatoare, ci numere pseudoaleatoare, aproximativ aleatoare. Generarea numerelor aleatoare de catre un calculator presupune colectarea si prelucrarea datelor obtinute dintr-o sursa de entropie externa calculatorului. Aceste surse pot fi zgomote din mediul inconjurator, surse radioactive, surse de zgomot alb, miscari ale mouseului pe pad, … In cele mai multe cazuri, generatoarele de numere pseudoaleatoare sunt functii polinomiale de tip recursiv, in care un numar pseudoaleator obtinut la un pas de calcul este utilizat pentru obtinerea numarului succesor, la pasul de calcul urmator. Aceasta inseamna ca, cunoscind polinomiala recursiva, sau identificindu-i parametrii, toate numerele „aleatoare” generate de generatorul din programul calculatoarului devin predictibile. Cu alte cuvinte, un operator stie ce trebuie sa introduca in calculator spre a obtine numele unui anumit judecator pentru un anumit dosar. Mai mult, spre a sti si controla distribuirea tuturor dosarelor.

Cunoasterea generatorului de numere pseudoaleatoare presupune una din trei cai: incalcarea confidentialitatii, accesul la programul sursa sau identificarea parametrilor sistemului generator. Incalcarea confidentialitatii nu e complicata in principiu, dar conduce la o intrebare care poate fi revoltatoare. Si anume: cineva din firma realizatoare dezvaluie altcuiva polinomiala recursiva a generatorului si modul in care poate fi accesata intrarea acestuia. Insa aici ne lovim de chestiunea hackingului: este notoriu faptul ca, in cea mai mare parte a situatiilor, hackerii nu identifica vulnerabilitati ale sistemelor de operare ci exploateaza vilnerabilitati „lasate” in sistemele de operare si care devin, in timp, cunoscute unui numar mai mare de persoane, unele chiar publice in manuale de hacking. Oare sistemul de calcul din justitie nu are „lasate” si el vulnerabilitati? Media zice ca distribuitia pseudoaleatoare a dosarelor este facuta in scopul achitarii unor infractori. Dar, initial, nu cumva au fost transmise informatii despre generatorul de numere pseudoaleatoare in scopul condamnarii unor acuzati? Nu cumva, de exemplu, configurarea acelor echipe de judecatori atit de ostile dlui Nastase, a fost rezultatul controlului „oficial” al distribuirii dosarelor, sub aparenta aleatoriului? Si nu cumva aceia care speculeaza distribuirea dosarelor in propriul folos material conteaza tocmai pe faptul ca ar avea ce spune si negocia in situatia in care ar fi prinsi? Daca aceasta cale, a transmiterii folclorice a controlarii generatorului de numere pseudoaleatoare, este accesibila si unui grefier, atunci este destul de greu de presupus ca acesta cunoaste bine programare si limbaje de programare, din pozitia acupata, asa incit accesul la programul sursa presupune existenta unui om cu cunostinte in calculatoare; cu atit mai mult daca programul este scris intr-un limbaj care se bazeaza pe functii, cum ar fi „C”. Programul sursa poate fi accesat pe doua cai: prin echipa de inginerie de sistem, care, in mod normal, trebuie sa dispuna de un listing cu programul sursa sau prin vinzarea lui, ilegal, de catre cineva de la producatorul software-ului. In sfirsit, identificarea parametrilor functiei generatorului de numere pseudoaleatoare , dupa un numar de experimente, desigur, presupune cunostinte solide ca si parcurgerea unor cursuri specializate fie din matematici, fie din automatizari, fie din criptografie. In ambele din urma cazuri, grefierul devine o persoana de contact si ar putea fi, juridic, un acar Paun.

Una peste alta, justitia noastra s-a facut de ris, desi secretul este greu de tinut la romani. Insa banuiala cea mai grava, reiau, este aceea ca utilizarea de acum a distribuirii pseudoaleatioare a dosarelor in scop „comercial” nu este decit o extensie de aceluiasi tip de distribuire utilizat „oficial” in scopul amenajarii unor echipe de judecatori ostile acuzatilor. Sigur ca mai putem discuta ceva si anume de interesul de a achizitiona un nou software si de a cheltui banii respectivi. Un software pentru un sistem judecatoresc este un software mare si scump. A arata ca acest software nu este corespunzator calitativ inseamna a obliga, practic, justitia sa plateasca mult pentru a-l modifica sau pentru a cumpara altul. De unde pot sa apara, iarasi, tot soiul de interese si actiuni.

Anunțuri

28 de gânduri despre „Despre repartizarea pseudoaleatoare a dosarelor

  1. Practic nu se vede nici o soluție, așa e?
    Uite, citind acest articol, mi-am adus aminte cât de stresată am fost din cauza unui proces care s-a judecat aproape 7 ani!!!!. Și în tot acest timp mă gândeam că dacă uneia din părțile aflate în acest proces i-ar depinde viața de sentința definitivă, acea parte ar trebui să moară liniștită. În sensul că poate să-ți piară și cheful de viață sau speranța că cineva, oricine, s-ar putea arăta interesat de un curs normal al unui proces (civil-nu penal, nu cu interes politic, un proces banal pur și simplu) care, conform obiectului judecății, în orice țară normală nu ar fi trebuit să dureze mai mult de, hai cu îngăduință, un an calendaristic.
    Și acum, reflectând la cele spuse de dumneavoastră (e mai bine așa decât cu domnia voastră? 😀 ) mă gândeam că de fapt justiția nu este chiar indiferentă-așa cum am crezut în tot timpul acelor 7 ani-ba din contră, numai că interesul manifestat față de anumite părți implicate, este cu totul diferit de cum ar trebui să fie.
    Și, fără să vreau, mă gândesc că probabil țara noastră are foarte foarte mulți contribuabili care cotizează cu sume enorme la buget dacă există oameni cărora li se permite să considere justiția în sine un proces care funcționează numai după bunul plac al unora-atât ca timp cât și ca interese.
    Întotdeauna am avut suspiciunea că judecătorii sunt ”aleși aleatoriu” pentru fiecare proces în parte. Dar niciodată nu mi-am imaginat că există chiar un astfel de sistem de alegere.

    • Mitzaa, raspunsul la intrebarea dumneavoastra este, cred, dat de masura in care unii sunt dispusi sau nu sa isi negocieze onestitatea profesionala. Si de dorinta altora ca, in cazul in care cumpara un produs, sa doreasca sa ii cunoasca inclusiv detalii pe care nu ar trebui sa le cunoasca. Iar respectul pentru banii publici reflecta exact respectul interuman dintre romani.

      • Păi vedeți? vorbiți probabil de respectul interuman al unora dintre români, că cei care plătesc taxe la buget, zic eu, își dovedesc din plin respectul, dar ei sunt cel mai adesea considerați prostimea poporului român.
        Însă, una peste alta, articolul acesta este unul care, chiar dacă pe unii îi sperie, altora ar trebui să le dea de gândit înainte de a se agita militând politic pentru oricare persoană importantă de pe scena politicii românești. Dar doar zic.

  2. Stimate domn, algoritmii de obtinere / generare de numere aleatoare sint atit de multi, si majoritatea atit de buni, incit diferenta intre aleator si pseudoaleator este complet nesemnificativa, mai ales daca luam in calcul parametrii alfanumerici in discutie.
    Prin urmare, in prezumptia bunei credinte a factorilor implicati in procesul desemnarii judecatorilor, metoda generarii aleatoare a unui nume nu are cusur.
    In varianta relei intentii a macar unuia dintre factorii implicati in proces, exista metode infinit mai simple de a obtine desemnarea dorita. Inclusiv fara a porni, macar, calculatorul.
    Sigur, solutia absolut infailibila nu exista. Poate ca accesul public la procesul de generare a numelor judecatorilor ar reduce intr-o masura rezonabila posibilitatile unor aranjamente. Si, mai ales, daca ar avea acces direct si neingradit la respectivul proces, chiar cei direct interesati: inculpatii din respectivele dosare (direct sau prin intermediul unor experti desemnati de ei)
    P.S. Am operat niste modificari care sper sa faca mai lesnicioasa postarea unor comentarii pe blogul meu.

    • Cam asa, cu o mentiune: un generator pseudoaleator este, daca stii algoritmul (functia) intotdeauna predictibil, in timp ce un generator aleator este intotdeauna nepredictibil. Altfel sigur ca exista remarcabile realizari care aduc pseudoaleatorul foarte aproape de aleator in ceea ce priveste domeniul de valori, legatura dintre ele, repetitivitatea, etc. Pai, ati pus degetul pe rana: buna credinta. De la cumparatorul software-ului care doreste sa stie si ceea ce ar fi mai bine sa nu stie din software ( adica algoritmul de generare) sub motiv ca el a platit, la vinzatorul (realizatorul) care mai vrea niste bani in plus pe linga, totul este si va fi o chestiune de onestitate si buna credinta. Deasemeni, se poate adauga si o chestiune de dezinteres comun: dupa o perioada de timp, algoritmii de generare, de tabelare, etc. ar trebui schimbati. Pina la urma chestiunea ar trebui tratata ca o chestiune de securitate informatica, ceea ce pare ca nu s-a intimplat si nu se intimpla. Va multumesc pentru modificarile facute, va voi vizita in curind.

  3. Mitzaa: Va referiti la mine ca agitindu-ma politic? Cit mai putin posibil, de aceasta data, insa conotatia politica nu poate fi evitata de tot. Sa stiti ca in ceea ce priveste echipele de judecatori ostile dlui Nastase ( si celorlalti acuzati) nu m-am referit atit la sentinte, care, in fine, sunt date, CEDO ce le mai intoarce, ci la comportamentul din procese, asa cum l-a relatat media. Ar putea fi de inteles ca, daca nu te duce mintea, poti sa dai sentinte pe linga ceea ce se petrece in proces, sub motivarea liberei constiinte, insa de mai dificil de inteles, fara considerarea tendintei, atitudinea ostila acuzatilor, in timpul procesului. Au fost, totusi, acuzati, un fost premier, fost echivalent sub-secretar, sefi de firme,… ce sa intelegem despre niste magistrati care, conform media, „ii puneau la punct”? Altfel, exemplul dat de mine ar putea sa nu fie unul singular, tot asa cum autoincriminarea (pentru ca asta este) a justitiei sa aiba si o motivatie subtila, pe care incep sa o intrezaresc, insa nu am analizat-o cine stie ce – si oricum nu voi scrie despre ea.

    • Stely, imi cereti un lucru nu usor, deoarece a trecut timp de cind nu am mai comentat despre acest dosar al dlui Nastase si destule lucruri le-am uitat, ar trebui sa reparcurg informatiile si sa imi reamintesc niste lucruri si consideratii. Pe de alta parte, la vremea in care acest dosar reprezenta o actualitate, mi-am scris destul de detaliat opiniile si parca nu mai am asa drag sa o fac inca o data. Pe de a treia parte, experienta cu dumneavoastra arata ca exista riscul ca simpla enuntare a opiniilor mele sa deschida un conflict cu dumneavoastra: data trecuta, desi nu am vreo urma de partizanat pentru dl Voiculescu, m-am trezit acuzat ca ii sunt partizan, ca v-am jignit, iar mie nu prea imi convin lucrurile care pleaca sub forma de discutie si degenereaza in cearta. Asa incit ziceti mai bine – si mai sincer – ca vi s-a facut sa va certati cu mine pe acest subiect si gata, ca sa stiu si eu o socoteala. Fara indoiala ca privesc cu multa rezerva afirmatiile jurnalului catre care faceti trimitere: procurorii, aflati bine de tot – in opinia mea – sub controlul cuplului Basescu – Macovei nu isi permit sa tergiverseze un dosar al dlui Nastase – si mai ales un recurs atitea luni de zile. Cred ca a fost vorba de altceva: sentinta trecuta ( pe care eu o consider, dupa ce am citit din materialele procesului, nedreapta si politica) i-a facut pe procurori sa se culce pe o ureche. Dl Nastase era prins, trecuse pe linga gardul cimitirului si -mai ales- fusese lipsit de drepturi electorale, adica scos din viata politica eligibila (neputind candida, de exemplu, la presedintie!) incit parea cu totul ruinat. Procurorii au reusit nu foarte greu, printr-un tertip, aminarea liberarii – au avut si convingerea ( vezi descrierea comportamentului acuzarii din recursul la liberare, din luju.ro) ca vor opri liberarea conditionata, asa incit decizia judecatorilor i-a pus intr-o situatie dificila. Sigur ca, dl Nastase fiind liber, incepe, pentru grupul propagandistic prezidential, sa fie din nou prezentat ca vinovat pentru tot, vezi si niste declaratii ale lui Baconschi. Asa ca, daca tot dau unii iama prin judecatori, de ce sa nu fie acuzata si o procuroare de tergiversare? Sincer sa fiu, nu credeam ca dosarul se apropie de prescriere.
      Haideti sa va scriu, nu intr-o ordine anume, ceea ce m-a frapat la acest dosar. Primul lucru, temporal, vorbind, m-au frapat niste aspecte vamale. vedeti dumneavoastra, eu am tot facut, mai bine de un deceniu, vamile. Am fost in vama Otopeni de mai bine de 500 de ori, in vama Chitila, in vama Expozitie in vama Posta si in alte puncte vamale si nicaieri nu am auzit vreodata ca incarcatorii – descarcatorii sa stie exact pentru cine este marfa vamuita si, astfel, sa poate depune marturie la un proces. Din cite mi-am dat seama, fiindca eu nu am avut niciodata pile si nu am fost niciodata implicat in tranzactii nelegale, aranjamentele in vama se fac in trei persoane, retineti: seful vamii respective, seful declarantilor vamali si vamesul care efectueaza vamuirea. Seful declarantilor este (era) chemat la seful vamii si i se zicea ce si cum, iar lucrarea vamala o efectua el personal, nu o dadea subordonatilor. Nimeni nu se ducea sa strige prin vama e marfa lui cutare sau a lui cutare, asa cum se da de inteles in acest dosar al dlui Nastase. In plus, vama, prin sistemul de legi, este un stat in stat. Sa va povestesc ceva: in urma cu mai multi ani, dupa o schimbare de putere politica, ma aflam in vama Expozitie ca sa iau o stampila pe niste acte. Acolo mai era un cetatean iar vamesii, considerind probabil ca e bine sa aiba un martor, adica eu, i-au zis tipului, de fata cu mine, foarte politicos, urmatoarele: draga domnule, dumneavoastra, in urma cu trei ani, ati uitat sa achitati taxele vamale pentru un import de cafea. Va rugam, aveti aici factura cu taxele vamale restante si cu penalitatile pentru intirziere si va rugam sa o platiti in termen de 7 zile, altfel vom lua masurile legale pentru recuperarea banilor. Cu alte cuvinte, individul profitase de fostul regim politic (CDR) spre a-si trece un import prin vama fara taxe, iar vamesii il tinusera minte, iar in momentul in care puterea politica s-a schimbat, l-au si taxat. In timp ce in cazul dlui Nastase, vama era foarte somnolenta, nu semnala deloc ca i-ar fi lipsit niste taxe. Un alt lucru care m-a frapat in acest dosar a fost densitatea de indivizi legati de serviciile secrete. Plus faptul ca, ocupindu-se de colationarea mai multor dosare, nu imi mai amintesc exact la ce colaj s-a oprit procuratura. Dar, despre asta, alta data, daca mai doriti.

  4. Dl Nimeni – Multumesc pentru raspunsul amplu si argumentat . Marturisesc ca in problema vamilor nu am o prea mare experienta. Dar atita cit am, din vremea de mult apusa (anii de dinaintea revolutiei ) precum si cea tulbure de dupa revolutie, mi-am dat seama ca tagma vamesilor era o putere de temut : scotoceau ,interogau ,dijmuiau ,stiau aproape totul despre cei care treceau granita . Prin urmare nu aveau cum sa nu stie a cui este marfa din containere . Sunt convinsa ca marfa avea cale libera, fara taxe si fara sa fie deranjata. Dar am inteles ca sentinta de 3 ani cu suspendare a fost data pentru santajul asupra consulului din China (Paun ) . Aici sunt dovezi directe 😮 inregistrare telefonica in care „pârâtul „il ameninta pe consul cu deconspirarea , precum si marturia acestuia . Dar sa asteptam deznodamintul. Nu vreau sa anticipez, dar daca dosarul va fi prescris pariez ca veti spune ca s-a intimplat din cauza lui Traian Basescu, caruia i s-a facut teama de Nastase . Iar daca nu, va fi si mai rau . Eu zic sa stati fara grija .

    • Nu sunt un adept al tezei cu care va incheiati comentariul si nici nu am obiceiul, desi l-am vazut la lume buna, de a prelua propaganda „oficiala”. Am scris doar un fragment, un lucru din cele 3 sau 4 care, nepotrivindu-se cu experienta mea de viata, au stirnit, la vremea respectiva un declic si m-au facut sa urmaresc materialele procesului cu cita atentie am putut. Cred ca sunt vreo 3-4 lucruri in neregula si cu martorul Paun, cea mai tare fiind chestia cu „banii de la Nastase”, faza care, in orice justitie cinstita, trebuia sa duca la incetarea procesului. Din cite am inteles la vremea respectiva, sunt niste probleme si cu acea inregistrare. Vom vedea cum va evolua si acest proces.

  5. Domnule Nimeni, vin in completarea portretului „domnului” Zoe, pe care vi l-am schitat pe blogul acestuia, cu un amanunt graitor: panicat ca i-am dezvaluit fata de basist habotnic si batut in cap, croit dupa sablonul stas, si ca dvs. ati inceput, pe undeva, sa intelegeti cata dreptate am, individul m-a banat. Nu, asta nu ma afecteaza in nici un fel; practic, nici nu comentam pe blogul ala. Dar asta spune multe despre ins, nu-i asa? Lipsit de argumente, te baneaza. Pur si simplu. Va rog, nu-mi raspundeti. Acest mesaj este pentru completarea culturii dvs. blogosferice generale.

    • Mitomania compulsiva nu este nici pe departe cel mai grav defect al Iepurelui de Martie. Altele mai grave, mai categorice ii pun in incurcatura pe cei care fac greseala sa-l considere, fie si numai pentru un minut, interlocutor valid. Probabil ca in mintea sa acest gen de comportament vrea sa denote un soi de simt al umorului. La iepuri schiopi, poate.

      Nu este nimeni banat pe Arca lui Goe, cu atat mai putin ar putea fi o creatura inofensiva precum personajul acesta coborat din romanele lui Nicolae Breban.

      • Domnule Goe, nu este nevoie sa afirm inca o data ca, din partea mea, fiecare detinator de blog poate face pe blogul sau ceea ce doreste el, in mod discretionar. In acest spirit procedez si eu. Tot in acest spirit, am publicat mesajul Iepurelui de Martie nu dintr-un exces personal de democratie, ci pentru ca Iepurele de Martie sa vada ca l-am primit si ca l-am citit. Altfel, pentru mine nu este un secret faptul ca sunteti un simpatizant al presedintelui. In ceea ce priveste banarea, este posibil ca Iepurele de Martie sa fi patit ceea ce patim cu totii in lumea blogurilor atunci cind 1-2% din mesaje intra, in mod misterios, in spam si trebuie recuperate de acolo.

        Iepurele de Martie: cu, inca o data, sugestia de a va mentine in registrul polemic, adica acolo unde va puneti in valoare cel mai bine calitatile. Daca treceti de el, atunci, de fapt, le oferiti o satisfactie adversarilor politici.

      • D-le Nimeni, cu amaraciune trebuie sa constat ca din raspunsul d-voastra nu se intelege prea clar unde se sfarseste politica si unde incepe zoologia si nici unde anume ati vrea d-voastra insiva sa va plasati. Nu vad ce legatura ar putea avea presupusa mea simpatie pentru „presedintele” cu „problema” discutata. Modul d-voastra de a-i face educatie ceteteneasca ciracului d-voastra politic nu mi se pare adecvata in context.

        P.S. Nu tin sa publicati acest mesaj (dupa cum nici invers nu m-ar dezavantaja), prin urmare il puteti trata discretionar, tot asa dupa cum procedeaza si amicul Radu Parjan pe blogul sau. Va doresc mult succes plenar in sectorul politikon al existentei d-voastre exemplare.

    • S-ar zice ca va plac tratamentele egalitariste… 🙄 bune, in egala masura, pentru toata lumea…

    • Pai, eu v-am avertizat ca Zoe nu merita… In general… Este ca un caine prost, care te musca cand incerci sa-l mangai.

      • Ha-ha-ha. Iepurele care incearca sa mangaie cainele. De aici a inceput in fapt totul, de la incapacitatea d-lui Goe de a aprecia (mutual) articolul lui Parjan despre CTP la moartea lui Sergiu Nicolaescu. Tttt. Parjane vad ca esti din ce in ce mai dispus la introspectie. Dupa ce ai recunoscut pe decablogul muschetarilor ca ai vrea very badly sa scapi de dl,Goe si sa-l vezi plecat din poenita in care zburdai ca un iepuras fara griji, acum iata plonjezi si mai adanc in subconstientul (care esti), pentru a face un pas decisiv in directia adevarului. Imi pare sincer rau (vorbesc serios) de faptul ca tu resimti nevinovatele noastre harjoane ca pe niste muscaturi. Sensibilitatea in exces este singurul tau punct comun cu gazda noastra de azi, dar felul in care ti-o tratezi (ca si celelalte „amanunte”) te fac sa fi ceea ce esti, un iepure mutant, incompatibil cu viata de pe Pamant. Si tare mi-e teama ca si de aiurea.

      • „De aici a inceput in fapt totul, de la incapacitatea d-lui Goe de a aprecia (mutual) articolul lui Parjan despre CTP la moartea lui Sergiu Nicolaescu.”

        Nu, scumpule. Eu, spre deosebire de tine, nu te acuz ca minti, dar asta nu inseamna ca nu faci afirmatii false. Din pura prostie, stai linistit. E drept, m-am ofticat ca nu mi-ai apreciat articolul despre CTP, catre care am dat un link pe blogul tau, dar, dupa ce am facut o mica panarama acolo, am abandonat si blogul, si pe tine.

        ULTERIOR ( :wink:), tu te-ai incrustat pe „Deca(b)logul muschetarilor”, unde eu fac alta panarama, inca de la infiintarea blogului. Initial, in replica la observatiile CORECTE ale comentatorilor mai vechi (eu, neamtu tiganu, Radu Humor…), care constatasera ca te-ai oplosit pe blogul „muschetarilor” din lipsa de succes pe cel propriu si nu te mai dai dus, desi nici in noul spatiu ales pentru a te da in stamba nu te bucuri de prea multa apreciere, dimpotriva (ce vrei, e fatal, cand esti prost ca noaptea si te crezi istet nevoie mare), ai dat de inteles ca nu vei comenta prea des pe „Deca(b)log”, scriind ca e „interesant” modul in care anumite persoane de grabesc sa conchida ca te-ai oplosit acolo, dupa numai cateva zile in care te-ai produs mai des ca de obicei. Pe urma, s-a dovedit ca, intr-adevar, te-ai incrustat si nu te mai lasi deratizat. Si, ca si cum asta n-ar fi fost suficient ca sa infectezi atmosfera, ai inceput sa ma ataci sistematic, chiar daca eu, pana atunci, nu te-am bagat in seama, si ai recunoscut chiar tu ca „nu exista restrictii care sa-ti interzica sa-mi tot comentezi comentariile”.

        Deci, totul a pornit de la agresivitatea ta tampa si goala de orice continut. Asa ca ramane cum am vorbit pe „Deca(b)log”: cand te tii ca raia de om (sau de iepure), e normal ca respectivul sa se scarpine. Viguros.

      • Parjane scarpinatul tau este o zbatere si se traduce prin aceea ca te simti vulnerabil cand, prin comentarii, iti este perturbat datul in petic. Mesajul asta lung si plin de speranta curs din ganglionul tau nervos exact asta reitereaza. Te comporti ca un animalut disperat care incearca sa-si apere teritoriul. Poti sa stai linistit, nu Intentionez sa te elimin. Dar nici sa te tolerez.

  6. Dl Goe, Iepurele de Martie: nu voi publica nici un comentariu al dumneavoastra care va depasi starea de polemica. Nu cred ca are sens sa va amintesc faptul ca nu glumesc cu stersul comentariilor.

    • Din punctul meu de vedere, e perfect. Oricum, terminasem. Oricum, a terminat si Zoe. A scris o falsitate, referitoare la punctul de unde au pornit disputele dintre noi. Eu am repus adevarul in drepturi. Zoe si-a dat seama ca am dreptate, NU a tinut-o langa cu falsitatea proclamata anterior, dar a produs repede-repede un mesaj specific, perfect gaunos, care nu spune absolut nimic, doar ca sa nu taca. Deci, involuntar, mi-a dat dreptate.

      P.S.: Acest comentariu depaseste starea de polemica? 😆

      P.P.S.: Zoe, (si pe) asta cu zbaterea ai preluat-o de la mine. Ti-am plasat-o de n ori pe „Deca(b)log”. E greu sa n-ai idei, nu? :mrgreen:

    • Foarte bine faceti ca ne urechiati la comun. Aveti de unde. Nu tin neaparat sa (ah) „polemizez” cu mamiferul aici de fata, pe blogul d-voastra. Ii pot reda libertatea. Numai ca, data fiind compatibilitatea, aveti grija sa nu se combine cu alti comentatori de prin zona, ca nu va vad bine. Nici nu vreau sa ma gandesc la ce riscati.

Comentariile sunt închise.