Un sfatuitor bun

Mi se pare bun comportamentul dlui Corlatean si, in general, comportamentul guvernamental in ceea ce priveste tragicul accident rutier din Muntenegru. Cu siguranta ca, in acest detaliu al vietii si politicii, dl Corlatean a avut un bun sfatuitor. Am ceva rezerve privind declararea doliului national: nu de alta, dar, cu aceeasi norma, ar fi trebuit sa fim in doliu national de citeva decenii.

Toata compasiunea mea pentru familiile celor care au murit in accident si pentru cei raniti.

Anunțuri

4 gânduri despre „Un sfatuitor bun

  1. Buna ziua, Dl.Nimeni.
    Mie mi se pare excesiv comportamentul guvernamental si total isteric comportamentul media.
    In fond, cei aflati in autocarul respectiv – Dumnezeu sa-i ierte pe cei plecati si sa-i ajute pe cei raniti! – erau in vacanta. Un eveniment privat, adica. Nu erau in misiune a statului roman, nu au suferit accidentul respectiv in Romania (pentru a se pune in discutie calitatea vreunui serviciu public), nu au fost victimele unui cataclism natural sau a unei actiuni criminale organizate. Erau in vacanta!
    Vreo 4 milioane de romani sunt peste granitele tarii. Ce facem, sa consideram statul roman responsabil pentru orice li s-ar intampla pe orice meridian al lumii? Ar putea fi extrem de costisitor.
    Ma tem ca reactia exagerata a guvernului a fost determinata de slabiciunea in fata presei. Gvuernul a fost luat ostatic de mass-media isterica si tampita. Au ajuns jurnalisti niste insi lipsiti de exercitiul gandirii rationale. Ei nu se gandesc deloc care sunt limitele responsabilitatii guvernamentale. Nu gandesc in termeni de resurse si de libertati personale. Singurul act guvernamental justificabil era acela al verificarii legalitatii si respectarii normelor de catre compania de transport si salariatii acesteia. Eventual, de o evaluarea globala a calitatii serviciilor de transport internationald e persoane oferite de companiile romanesti. Serviciul consular a fost ireprosabil, nu era nevoie de toata parada tembela de acum.

    • Casandra, va cunosc din scris de, iata, mai multi ani si stiu ca nu scrieti fara sa aveti rezonul dumneavoastra. Asa este si acum, s-a reusit ajungerea la exagerari si intr-un sens si in celalalt. Nu am avut in vedere exagerarile atunci cind am scris, ci miezul chestiunii: o atentie meritata acordata cetatenilor romani de catre autoritatile statului carui, in fond, ii platesc taxele, ca si o intelegere a faptului ca poate, pentru medicii unui oras cu 150000 de locuitori tratarea citorva zeci de raniti romani inseamna un efort si alte citeva chestiuni de acest gen. Ca au inceput unii sa exploateze cazul politic si sa isi faca reclama propriei persoane pe fondul suferintei accidentatilor nu mi se datoreaza si nu asta am apreciat.

  2. Ah, inca ceva! Observ etalarea unor atitudini complet contradictorii cu privire la „responsabilitatile” guvernamentale.
    O groaza de oameni „de bine” incearca sa ne convinga de faptul ca statul nu are dreptul sa se implice in chestiunile privind sanatatea si pensiile oamenilor, ca acestea probleme sunt de resort pur privat, fiecare sa-si rezolve chestiunea fie prin asigurari private, fie prin economisire sau plata serviciului medical. Dar aceiasi indivizi racnesc acum despre „cinismul” guvernamental. De ce ar fi de resortul guvernului problema unui accident rutier tragic al unor cetateni civili aflati in concediu intr-o tara straina si nu ar fi de resortul guvernului chestiunea sanatatii?!

    • Intotdeauna am fost de parerea ca Romania si-a tratat nemeritat de prost cetatenii si mai ales cetatenii aflati la necaz in strainatate.

Comentariile sunt închise.