Pentru Dl Goe

Domnule Goe, faptul ca mi-ati trimis comentarii ca din partea altor persoane, ajunse in spam, m-a facut sa am o reactie disporportionata. Un mic test practic, pe care l-am facut acum citeva minute, m-a lamurit. In urmare, va ofer scuze pentru ceea ce am afirmat despre dumneavoastra pe parcursul acestei reactii si desigur ca retrag afirmatiile respective. Va sugerez, insa, ca in viitor sa abandonati acest mod de a-mi trimite comentarii, reactia mea va fi asemanatoare.

Anunțuri

7 gânduri despre „Pentru Dl Goe

  1. Se vede treaba ca am ratat lectura unor texte experimentale de mare valoare. Dez-amagitor. Frutrarea acestei ratari ma gâdilå atat de tare incat in vine sa râd cu lacrimi. Poate chiar (må) râd. Cine stie! Imi dau seam brusc ca dl. Cornel Udrea (varul Shakespeare al d-nei Elena) a fost un precursor literar al taifasului nimenigoist atunci cand a scris, pe timpuri, „Obiceiuri de nunta la cangurii schiopi”, daca nu cumva s-o fi inspirat din viitorul (posterior), facandu-ne astfel pe noi, cu aceasta anti-maieutica fuzzy, sa-i fim precursori.

    D-le Nimeni, daca prin absurd, dl.Schopenhauer ar dori sa comenteze mica d-voastra scrisoare deschisa, pe care ati compus-o intr-un moment de inspiratiune divina (di vina e si tanti, sau, ma rog, nepoata dânsei din virtualitate), ar fi zis asa:

    a) Atunci cand faceti experimente 🙄 din care vreti „sa trageti concluzii (f)utile” si/sau „sa aflati ceea ce trebuia aflat”, va asigurati ca toti cei care pot contribui la validarea experimentului sunt de fata. Mai ales cei care erau planuiti a fi parte din experiment. Nu stiu ce experiment va imaginati d-voastra ca ati fi facut, dar tare mi-e teama ca nu-i vorba decat de un mic episod dintr-un experiment mai mare al altcuiva. Care va si intrece. Desi-i tot calfa. Nu zidar.

    b) Atunci cand simtiti nevoia de a adresa cuiva o scrisoare deschisa, in special cand in continutul acesteia doriti sa va oferiti scuze sincere, este de preferat s-o trimiteti la destinatar, nu s-o afisati (doar) la gazeta d-voastra de perete, intru gloria onoarei personale. Parol. Mai ales ca cel caruia in mod (cu totul si cu totul) formal ii era adresata epistola, i se retraresera (in mod cu totul abuziv), inca de ieri de la orele 21:00, drepturile minimale la replica si la libera exprimare. Chestie de deontologie si fair-play.

    c) Dl.Nimeni, ce sunteti d-voastra? Sunteti un bagabont? Nuuu. Sunteti un cauzas? Nuuu. Sunteti un pamfletar? Nuuu. D-voastra, adica noi, suntem oameni onorabili. In special noi doi. Si atunci ce rost au intre noi acest gen de tirade ieftine, bune pentru gura-casca:

    – Gigel am auzit ca l-ai facut tâmpit pe Ionel. E adevarat?
    – Da mamico, e adevarat.
    – Te rog sa-i ceri imediat scuze.
    – Ionel te rog sa ma scuzi pentru ca esti un tâmpit.

    Dl.Nimeni, daca nu sunt indiscret, pentru ce anume va cereti scuze? Si in ce scop? Ca sa puteti „pacatui” din nou?

    (Ies un pic din pielea lui Schopenhauer pentru a va spune hotarat ca sunteti victima unei mistificari. Intrucat cu niciun chip nu v-as putea crede in stare de promovarea unei asemenea farse fade cred ca intr-adevar primiti in spam mesaje care va induc deruta (poate chiar convingeri). Sfatul meu este sa incetati cu presupunerile si calomniile aferente (oricat de inofensive ar fi pentru mine, am impresia ca d-voastra va fac rau). Nu v-am adresat niciun mesaj semnat alltfel decat „Dl.Goe”. De ma credeti sau nu ma credeti. Pun faptul ca mi le atribuiti mie (tam-nisam), pe o mare naivitate nu pre vreo reaintentie. Am incheiat paranteza).

    Este prin urmare, d-le Nimeni, scandalos sa invocati, sa faceti presupuneri, sa acuzati si sa trageti concluzii, la vedere, exclusiv pe baza unor texte invizibile, cenzurate, imaginare poate, cu aerul ca ati dori concomitant sa va pastrati onestitatea si ingenuitatea, rapind insa cititorilor posibilitatea de a judeca singuri faptele (cata desconsiderare!), iar celor incriminati dreptul de a cunoaste probele. Bine ca sunteti doar blogger si nu Cineva din realitate care sa fie pus sa judece drept ceva cat de cat nelipsit de importanta.

    P.S. Pentru ca n-am prea multe in comun cu dl. Schopenhauer (caci vorba lui Costi Ionita rostia in apararea manelelor si manelistilor: Ce ti vrea domne’? ca toata lumea sa asculte doar Schopenhauer?) eu – dl.Goe – as zice doar atat: Imi pare rau pana la dezolare pentru lipsa de umor cu care va luati in serios.

    P.P.S. N-ati inteles d-voastra bine. Ada Milea este o artista veritabila.

    • Va sugerez sa deschideti pagina wp-admin/options-discussion.php a blogului dvs si sa vedeti setarile care pot fi facute pentru discutii. Spatiul de permisiuni si ingradiri al acestor setari constituie dreptul detinatorului blogului respectiv de a procesa comentariile primite. Desigur ca puteti cere grupului WordPress modificarea software-ului pentru a fi in acord cu drepturile pe care le pretindeti, insa ma indoiesc ca o va face. Puteti, de asemeni, sa cereti suspendarea acestui blog.
      Prezenta dumneavoastra cu comentarii aici este exclusiv rezultatul dorintei dumneavoastra. Nu intentionez sa va mai impiedic, daca doriti, sa va scrieti opiniile si aici, din moment ce blogul dvs, ca si alte bloguri si forumuri, mult mai permisive, nu va sunt suficiente. Ati vazut insa ca se isca foarte usor tensiuni intre noi, ca si faptul ca alte persoane, pe care nu doresc sa le ignor, au declarat ca nu doresc sa comenteze aici atit timp cit comentati dvs. De aceea va sugerez sa nu exagerati cu numarul cometariilor – in general cu prezenta dvs aici si sa – i lasati in pace pe ceilalti comentatori.

      • Iarasi veniti cu aluzii vagi. S-o fi plans cineva (cine?), nu zic nu, ca mesajele mele pe blogul d-voastra il (o) impiedica sa mai comenteze, dar realitatea este cu totul alta. Cand dl.Goe nu comenteaza pe aici, se face o liniste mormântala. Asa ca persoana respectiva, desi o fi sincera, spune minciuni. Se mai intampla.

        N-am eu treaba cu setarile din WordPress. Prea le luati si d-voastra mot-a-mot. D-voastra aveti, alaturi de libertatea de a spune ce vreti si pe aceea de a seta liber optiunile in WordPress, pe acest blog, iar eu am libertatea de a spune ce vreau. Mi se pare (destul de) echitabil. Cum eu nu va pot impune d-voastra ce setari sa actualizati in WordPress pentru acest blog, nici d-vastra n-o sa puteti sa-mi impuneti mie cate mesaje voi scrie si cum anume sa interactionez (liber) cu ceilalti comentatori, cu care impart acest spatiu public. Dar, desigur, ati putea incerca. Totusi pentru ca tin la d-voastra v-as destainui ca voi incerca sa tin seama de sugestiile d-voastra, in limita posibilitatilor, in sensul ca e posibil sa nu mai comentez deloc pe acest blog lipsit de importanta. Va multumesc pentru intelegere.

        • Sunteti inegalabil in capacitatea de a fitili si de a plasa cirlige. Persoanele despre care ziceti ca le amintesc prin aluzii vagi au scris clar, in timp ce erati prin preajma blogului. Puteti cauta in arhiva, daca nu mai tineti minte. Nu vreau sa va sugerez medicamente pentru memorie, poate ca sunteti prea ocupat cu scrisul pe prea multe bloguri.

      • D-le Nimeni vad cu mare intarzire aceasta noua „acuzatie” pe care mi-o aduceti: cum ca as scrie pe prea multe bloguri. Intrucat „destainuirile” d-voastra anterioare m-au pus pe ganduri, facandu-ma in mod indreptatit sa devin suspicios, v-as ruga sa-mi spuneti pe ce alte bloguri (multe) as mai scrie, daca stiti d-voastra vreunul. Asa de exemplu. Nu de alta dar imi plac la nebunie surprizele.

        Desi (nu cred sa) am probleme cu memoria totusi nu-mi amintesc ce persoana v-a amenintat si santajat ca nu mai scrie pe blogul d-voastra daca eu voi continua sa „activez” alaturi de d-voastra aici. Sincer acuma. Nu cred ca acest lapsus al meu are legatura cu memoria ci mai degraba cu slaba semnificatie pe care o voi fi atasat ori persoanei ori ziselor sale. Daca tot ziceti ca fapta zace-n arhiva (accesibila la o adica) si ca d-voastra aveti proaspata in memorie informatia nu vad de ce ar fi necesare asemenea chitibusuri teologice si nu mi-ati face favoarea sa o pomeniti d-voastra in clar. Credeti ca s-ar supara? As putea jura ca nu. Judecand pe cale logica (prin metoda eliminarii), cin’ sa fie, cin’ sa fie? as putea banui ca este vorba despre onorabilul domn Carcotasul (un vechi amic de-al meu), ca altcineva… cine? Dar sigur n-as putea fi. Lamuriti-ma, va rog.

Comentariile sunt închise.