Un esec guvernamental: Oltchim

Trimiterea a 700 de angajati ai Oltchim in somaj tehnic si trecerea celorlalti in program de lucru redus pun in evidenta, dincolo de torentii de vorbe electorale, un esec industrial si economic guvernamental. Prin datele sale geografice si prin scandalul iscat la trecuta tentativa de privatizare, Oltchim s-a constituit intr-un pariu pe care guvernul nu trebuia sa il piarda. L-a pierdut, ceea ce sugereaza faptul ca premierul nu este inconjurat de o echipa suficient de competenta si muncitoare, in domeniul industrial. Efectul va fi negativ si asupra viitoarei tentative de privatizare, consecinta fiind aceea ca suma oferita pentru Oltchim se va micsora, pe de o parte fiindca orice om de bun simt stie ca nu forma de proprietate in sine decide succesul unei intreprinderi industriale, pe de alta parte fiindca negustoria e negustorie si negocierile sunt negocieri si de ce sa cumperi mai scump atunci cind poti cumpara mai ieftin. Posibil si ca momentul unei neplacute discutii publice despre transferul, nemandatat sau insuficient mandatat, de proprietate sa nu fie unul prea departat. In cazul Oltchim, guvernul inca mai poate face ceva si ar fi preferabil sa si faca.

Anunțuri

12 gânduri despre „Un esec guvernamental: Oltchim

  1. Domnule, privatizarea unui combinat ca OLTCHIM nu se face într-un an, în timp ce finalizarea poate fi compromisă într-o săptămână. În cazul Oltchim compromiterea s-a chemat Dan Diaconescu. Acum parcă vom asista la o altă compromitere a unei privatizări, aceea a CFR marfă! Mi se pare o formă de succes a subminării cu orice preţ a unui guvern, la un moment dat.

    • Cred ca este destul de vorbit despre transferul de proprietate si cred ca statul roman a cam inceput sa exagereze cu acest transfer. Nu m-am referit, in articol, la privatizarea Oltchim ci la functionarea curenta a acestei firme.

      • Bibliotecaru’ scrisese un comentariu remarcabil pe tema motivelor falimentării industriei române. Din păcate îl scrisese pe un blog care nu mai există. Fac eforturi să-l găsesc şi-l voi posta la mine. Merită.

        • Cite comentarii remarcabile au fost scrise pe tema falimentarii industriei romane, Carcotasule – si cu comentariile ne-am ales!

  2. E bine de ştiut.
    Am postat trei comentarii pe trei bloguri WordPress. Toate au intrat în spam. Cum suntem tentaţi totdeauna când ajungem la spam, să strigăm că suntem „cenzuraţi” de către posesorul blogului în cauză, uite că de fapt, se pare, noi suntem „de vină”, adică ID-ul nostru e programat de către WordPress să fie respins de către Akismet! Interesant. Oare acest comentariu unde va ajunge?

    • Doua comentarii ale dvs au ajuns in spam, nu ma intrebati de ce. Oricum, ele nu se pierd, nu sunt asa de multe comentarii ca sa imi scape.

  3. Pingback: Despre Oltchim şi nu numai « Timpul rămas până la...

  4. Carcotasu, multumesc pentru Pingback. Am senzatia ca Bibliotecaru l-a postat in mai multe locuri, fiindca parca tin minte ca am comentat ceva atunci. Ori poate doar am avut intentia sa o fac, insa mi-a ramas in minte ceea ce am dorit sa scriu atunci.

    • Nu cred că l-a mai postat, l-am căutat ieri şi l-aş fi găsit, aşa că în final l-am căutat la mine, mai greu de găsit că doar uitasem sub ce titlu l-am salvat! 😆

Comentariile sunt închise.