Arsinel

Cred ca o discutie despre rinichiul lui Alexandru Arsinel este, pina la urma, o discutie despre conditia artistului roman – actori, scriitori, muzicieni, artisti plastici,.. – si chiar despre conditia romanilor, in general. Artistul care comite eroarea de a miza pe simpatia si pe entuziasmul declarat al admiratorilor sai constata ca, pina la urma, aceasta admiratie este o forma a diferentei dintre satisfactia clientului consumator de arta si costul biletului de intrare la spectacol, la expozitie, costul cartii ori, in unele cazuri, al tabloului sau al sculpturii. Aceasta admiratie diferentiala dispare imediat ce intre artist si publicul sau apare o problema, cu atit mai mult una de viata sau de moarte. Ramin, raminem, doar niste animale, niste fiinte care, oricit ar fi de necajite, nenorocite sau chinuite, mai doresc sa mai traiasca o zi, fie ea cit de amara. Vietii de apoi ii preferam lumina zilei de azi, de miine, de raspoimiine. Mai cred ca unii artisti cunosc cum este in realitate publicul lor si il dispretuiesc, mai ales atunci cind pot ramine in anonimat. Nu mi-a placut niciodata cintecul pe versurile lui Adrian Paunescu, acela cu „actorul a iesit in strada sa cumpere ceva salam…”, dar cam incep sa agreez ideea ca viata e un teatru trist. Nu pun intrebarea daca ati accepta sa traiti o zi mai putin pentru ca un artist pe care il admirati sa traiasca o zi mai mult. Nu pun intrebarea nici mie insumi. Nu as fi sigur de sinceritatea nici unui raspuns.

Reclame

4 gânduri despre „Arsinel

  1. Din întâmplare nu prea e vorba despre public, despre admiratorii săi ci despre o categorie cu totul aparte, suferindă de lipsă de audienţă şi care aşa înţelege să devină notorie. Respectiv Radu Banciu, care practică maimuţăreala la B1 TV şi-şi tot compară ratingul cu cel realizat de Mircea Badea şi de Mihai Bendeac, „actor”, şi el nemulţumit că nu a devenit o stea şi că nu prea se întrevăd şanse să devină. La el e şi mai evident, nici nu prea se referă la transplant, oful lui e că publicul nu-l apreciază „la valoarea lui” datorită punerii în umbră de către Arşinel. El citează vechiul slogan, mori tu ca să am eu loc.
    Altfel, mai observ că de fapt toţi, Arşinel, Stela Popescu, Bendeac şi Banciu au făcut şi fac parte din categoria pupătorilor de băsău! Iată, mâncătoria la ea acasă!

    • Este un aspect pe care nu am dorit sa il abordez in articol, insa nu ma feresc de el, tot asa cum nu ma feresc, pina la urma, sa abordez si aspectul „rinichiului obtinut peste rind”. Radu Banciu adopta, in interpretarea politizata, punctul de vedere al partizanilor prezidentiali. Ca in multe alte cazuri si acest punct de vedere se raliaza unei majoritati create, banuite sau incearca sa creeze o majoritate. Alte puncte de vedere nu sunt luate in considerare. De fapt, in modul in care sustinatorii prezidentiali pun problemele, nu exista opinie majoritara si minoritara: exista numai afirmatiile lor si nimic altceva. In cazul Arsinel, Arsinel „si-a luat rinichiul peste rind” si gata. Puteti observa si ca pentru ei nu conteaza astazi ce au zis ieri: astfel, faptul ca Basescu si sustinatorii lui proiectasera un sistem de sanatate bazat pe faptul ca aceia care au mai multi bani sa aiba mai multa sanatate nu-i impiedica sa sustina cu mult talent teza „comunista” a statului la rind. Cred ca, pina la urma, se va gasi cineva care sa afirme ca mor prea putini romani si, deci, de aceea este o criza de organe,nu ajung la toti, ori sa ceara o lege prin care donarea organelor la moarte sa fie obligatorie.
      Bendeac este tipul de actor de umor care, apucind, ca atitia altii, pe calea umorului facil, a ajuns intr-o fundatura din care nu stie cum sa iasa. Daca tineti minte, prin anii ’85 exista un actor cu mare succes la publicul de spectacole, care facea, de fapt, un singur lucru: latra pe scena; rideau aia in sala de faceau pe ei. Omul, uite ca nu imi amintesc acum cum il chema, parca Cristea, dar nu as dori sa gresesc, nu conta practic in lumea artistica, insa rare erau susele la care nu era invitat. Bendeac, desi a facut un rol nu chiar rau in O noapte furtunoasa la TV si nici nu a ajuns la latrat, a pornit, de la un moment incoace, tot catre umorul de susa. Publicul sau tinta este ceea ce noi numeam publicul de semintari. Insa daca nici la acest public nu are succesul pe care il asteapta, atunci e rau pentru el. Ideea ca el nu are loc de Arsinel ori de alti artisti in virsta este falsa: cum spectacolele se bazeaza pe aparitii, pot sa apara foarte bine in acelasi spectacol. Problema este alta, tipul de umor, calitatea textelor: umorul grosier tip Bendeac nu rezista in fata umorului practicat de actorii in virsta. Bendeac trebuie sa isi organizeze spectacole numai cu el, tot asa cum facea Vacanta Mare.

  2. În emisiunea Agentul VIP, la Cristi Brancu, cineva, ori Brancu ori invitatul său Gabi Cotabiţă, referindu-se la episodul acesta, spunea despre Bendeac că va pierde mult. „Nu duci război cu statuile sau cu legendele, n-ai cum să câştigi!”

Comentariile sunt închise.