Cine a mai dorit I.C.A.?

Exista organizatii care, de ieri incoace, arata subrezenia procesului intentat lui Dan Voiculescu si netemeinicia condamnarii sale, DCNews, de exemplu. Am gasit, daca am cautat – pe Hotnews – si rechizitoriul, ocazie cu care am vazut si ca Hotnews are o rubrica de rechizitorii. Am remarcat si respingatorul detaliu ca in Romania a inceput interceptarea pina si a convorbirilor copiilor, am remarcat si aparitia in dosar a dlui Pantis, cel care a inregistrat o alta coincidenta in cariera sa si anume faptul ca, pe vremuri, numirea sa ca director al Romtelecom a coincis cu plasarea unei comezi de 1000 automobile Citroen catre dl Tariceanu, care pe atunci Citroen vindea si nu Ford si care mai era si ministru si fruntas penelist, ca si faptul ca inca nu am aflat de o proba concreta impotriva lui Dan Voiculescu in dosarul I.C.A. denumit si Telepatia, asta dupa ce, va mai amintiti, poate, procurorii doreau sa-l acuze pe Adrian Nastase pentru mita din priviri. Dan Voiculescu are, deci, destui oameni competenti care sa infirme acuzatiile care i-au fost aduse in acest proces si – incep sa cred – si destul material care sa puna acuzatorii sai in pozitii jenante, profesional. Incepind de astazi, altceva a inceput sa ma framinte, ca si cetatean, legat de tipul acesta de institute cum era (si poate ca mai este) I.C.A., iar aceasta deoarece am citit urmatorul titlu, in media: „România pune lacătul pe Institutul Cantacuzino. Vaccinurile produse acolo vor DISPĂREA de pe piaţă”. I.C.A., ca si institut de cercetari, era strins legat de viata cetatenilor: nu doar prin faptul ca rezultatele propriilor cercetari se regaseau in alimentatie ci – si as zice ca mai ales – si prin faptul ca putea analiza si aviza produsele alimentare puse pe piata, cu alte cuvinte ca putea fi un arbitru in productia si comertul cu alimente. Institutul Cantacuzino este si el strins legat de viata cetatenilor, datorita vaccinurilor produse, unele dintre ele fara echivalent. Vinzarea I.C.A. a a condus la declansarea unui proces in care, pina la urma, a fost implicat si Dan Voiculescu, soldat cu condamnari si cu pretentii materiale din partea statului. Decesul Institutului Cantacuzino nu genereaza nici o reactie statala, desi efortul material si managerial de a reface institutul nu ar fi mai mare decit acela necesar derularii unei actiuni judiciare intinse pe 7-8 ani de zile. Ceea ce inseamna, din cite am ajuns sa cunoastem ca experienta de viata in Romania, ca Institutul Cantacuzino este lasat sa se prabuseasca pentru a fi vindut pe bani putini. Si ceea ce mai inseamna ca, cu exceptia viitorului cumparator, Institutul Cantacuzino nu mai intereseaza pe nimeni mai semnificativ. Ori, prin aceeasi experienta de viata in Romania, scandalul terminat cu proces si condamnari generat de vinzarea I.C.A. arata ca acest institut a mai interesat pe cineva, tot in scopul preluarii. Pe cine, oare?

Anunțuri