Ministeriatul dnei Campeanu, dincolo de aparente

Dna Mariana Campeanu, onor ministru al muncii, este o aparitie frecventa pe posturile de televiziune si aproape o abonata a aparitiilor la Antena 3. In aceste aparitii, ea face si drege, lauda, se lauda si critica, detine solutii, mai ceva decat adversarii politici. Desigur, din gura, studiourile TV nici nu prea permit altecele. Mai sa zici, vazind-o, ca avem de-a face cu una dintre acele exceptionale directoare de scoala din trecut, intotdeauna micute, durdulii, gurese, mamoase in comportament, dar tinind in scolile conduse de ele o organizare, o ordine, o curatenie si o disciplina fara cusur. Dna Campeanu este asa de convingatoare incit ajungi sa crezi ca a rezolvat, in spiritul vorbelor pe care le rosteste, toate problemele ministerului sau, cu o rara eficienta iar acuma are timp si energie pentru a da si la altii. O intimplare de viata m-a convins ca nu este deloc asa si ca in spatele a ceea ce afiseaza madame ministru stau un manageriat prost, o lipsa de organizare ingrijoratoare. In urma cu mai multe luni de zile, mama mea s-a mutat cu domiciliul, in provincie si a avut nevoie de transferarea pensiei. Ce sa vezi? La casa judeteana de pensii, pensia mamei mele a inceput sa fie recalculata de la zero, de parca nu ne-am fi aflat in aceeasi tara, cu aceleasi legi si proceduri de calcul. Prin noul calcul a rezultat pentru mama mea, de ce dracu’ ne-o fi mirind asta, o pensie mai mica cu vreo suta de lei lunar. Mai, mai, mai! Sa fi fost pensia calculata gresit in Bucuresti? Nu, nici pomeneala, la recalcularea pensiei a fost omisa o decizie a tribunalului, care conferea mamei mele un adaos la pensie. I-auzi una. Ati putea zice dom’le, ce atita galagie, ia o greseala a unui functionar acolo? Se intimpla, oameni suntem. I-auzi doua: chiar asa, gresit recalculata si in minus, mama mea a inceput sa primeasca o pensie si mai mica. A fost nevoie de citeva drumuri la casa judeteana de pensii pentru a ne lamuri asupra unei proceduri manageriale, care, deci, o implica pe madame ministru: in situatia transferurilor pensiilor, pensia nu este platita in intregime din prima luna, ci adaosurile, majorarile si sporurile incep sa fie platite dupa vreo trei-patru luni de zile si asta daca respectivul pensionar reclama neregula. Ei bine, ca sa depun o cerere din partea mamei mele, semnalind si acest neajuns, a trebuit sa parlamentez  cu diversi functionari mai bine de 45 de minute. De ce? Onorabilii angajati ai statului din ograda dnei Campeanu se feresc de hirtiile scrise, cu numar de inregistrare si pe care depunatorul lor le poate urmari in procesul rezolvarii. Ce prefera ei? Vorbele, evident. Adica mergi la ghiseu, stai la coada, iti spui pasul, pleci, vezi ca nu se intimpla nimic, revii, mai stai o data la coada, iti mai spui pasul, pleci,…si uite asa vietii de pensionar ii dispare plictisul, sub competentul ministeriat al dnei Campeanu. Pina la urma, daca iti consumi suficient timp pe acolo, observi ca este vorba de o tragere de timp. Fiecare zi aduce moartea unor pensionari, care, deci, nu mai primesc pensii: morti fiind, nu le mai pasa de problemele ramase nerezolvate. Si tot daca iti consumi suficient timp pe acolo, vei afla ca persistentul miros de mincare care inunda spatiul vine de la faptul ca angajatii casei de pensii isi comanda prinzurile la restaurantul de peste drum. Cu alte vorbe necajitii functionari publici, cu slujbe prost platite dar, ce-i drept, mai sigure, maninca de la restaurante, lasind sandvisurile de acasa la pachetel pentru bogatii privati. Ca sa reiau firul povestii, dupa cele trei-patru luni de zile amintite mai sus, am mai ramas a rezolva numai re-calcularea defectuoasa a pensiei mamei mele, acea suta de lei lunara. Inca de acum doua luni de zile, am reusit sa mai depun un document in care mama mea le atragea atentia onor functionarilor casei de pensii ca decizia emisa de tribunal si omisa de ei se afla si s-a aflat tot timpul chiar sub nasul lor, in dosar. Dupa vreo luna de zile, am aflat, desigur tot folcloric, pe cale orala, ca trebuie mers in audienta la director. Care director si-a suspendat audientele pentru vreo luna de zile, pina pe la sfirsitul lui ianuarie, iar experienta de viata imi spune ca nici el nu va fi de gasit pina atunci. Sa nu mai zic de praful de pe acolo, de cozile stufoase de la ghisee, semn ca problemele nerezolvate sunt multe. Poate doar de faptul ca zecile de monitoare, tastaturi si soareci scoase pe holuri semnaleaza  o posibila schimbare de hardware.
Pe scurt, cred ca managementul dnei Mariana Campeanu are probleme serioase din punct de vedere al beneficiarilor activitatii ministerului ei si ca ea, in locul vizitelor in studiouri, ar face mai bine sa-si inspecteze unitati din subordine. Si, inainte de a ne expune viziunea asupra ograzilor altora, sa isi gospodareasca mai bine propria ograda.

Anunțuri