Lebel 1886/93

Lebel 1886/93 a fost modelul de arma pe care bunicul meu din partea tatalui, Gheorghe Nimeni, Dumnezeu sa il odihneasca, l-a folosit in primul razboi mondial. Granicer, el a luptat cu barbatie la Bistrita, contra germanilor, fiind decorat de patru ori cu medalii ostasesti (Barbatie si Credinta si Crucea Comemorativa). Fiindca nu au avut suficienta munitie frantuzeasca de 8mm pentru pustile Lebel, bunicul a folosit si munitie ruseasca de calibru mai mic, lucru care, datorita gazelor scapate de arma, i-a daunat la ochi, trebuind sa-si puna picaturi in ochi, de trei ori pe zi, in tot restul vietii sale. Arma Lebel l-a insotit apoi pe bunicul pina la Budapesta. Bunicul, ca si atitia alti romani, au luptat si s-au sacrificat pentru Romania pentru ca astazi presedinte sa fie Traian Basescu, ideolog sef Vladimir Tismaneanu si cronicar Mircea Marian. Unde a luptat pentru Romania bunicul lui Traian Basescu, in primul razboi mondial? Dar bunicul lui Mircea Marian? Dar bunicul lui Tismaneanu? Ma gindesc ca, daca generatia bunicului meu era mai putin apriga, astazi ne guverna Angela Merkel si ne-ar fi fost infinit mai bine. De la bunicul meu au trecut pina la mine doua hectare si jumatate de pamint. Din pamintul tarii pentru care bunicul a luptat la Bistrita, Budapesta si la Nistru, bunicul dinspre mama pina in Caucaz, iar nasul meu la pina la Cotul Donului. Si, in ultimul rind, dar nu fara importanta, tata, Dumnezeu sa il odihneasca si pe el, in transee la frontiera cu iugoslavii. In legislatura precedenta, primarul pedelist, care isi facuse firma imobiliara, oferea 1000 de lei pentru un hectar. Iar in aceasta, primarul uselist ia pamint in arenda, avind o alta strategie personala.

Reclame

4 gânduri despre „Lebel 1886/93

  1. Domnule Nimeni, şi bunicul meu a luptat la Mărăşeşti, era artilerist şi a rămas surd de o ureche – pe viaţă. Nu mă interesează ce-au făcut bunicii politicienilor pe care i-aţi menţionat, dar, continuând raţionamentul dumneavoastră cu referire la Angela Merkel, nu pot să nu-mi amintesc că străbunicul meu (a cărui sabie o am în casă) a luptat în războiul din 1877 – şi că, poate, dacă generaţia lui ar fi luptat mai puţin aprig, capitala noastră ar fi fost acum la Ankara? Sau tot la Bucureşti, dar trebuia să-i zicem Bükreş?

    • Respect bunicului dvs, daca mai traieste sau memoriei lui, daca nu. Pe mine ma intereseaza, de aceea am si intrebat. Credeti ca imi va zice cineva? Turcii traiesc de cinci ori mai bine ca noi. Stiti foarte bine ca, in perioada la care ve referiti, pericolul mare a fost sa ne alegem cu capitala la St. Petersburg sau Chisinau si nu la Ankara.

Comentariile sunt închise.