Un accident aviatic

In timp ce echipele de salvare ii cautau pe cei prabusiti cu avionul in Apuseni, m-am rugat la Dumnezeu ca acei oameni sa fie gasiti mai inainte ca vreunul din ei sa moara. A fost, in primul si in primul rind, o fireasca dorinta omeneasca. Insa, undeva, in secundar, a fost si un gind ca, altfel, povestea va capata si un aspect politic. Este greu de apreciat daca timpul in care au fost gasiti, indicat ca fiind ba patru ore, ba sapte, este unul performant. Tinind cont de timpii de cautare a victimelor din alte accidente aviatice, el poate fi indicat de catre salvatori ca unul bunicel. Tinind cont de faptul ca ar fi existat conditii ca acest timp sa fi fost cu cel putin doua ore mai scurt si de faptul ca prabusirea – sau aterizarea fortata – a avut loc la nu mai mult de o ora de mers de la o localitate, ca si de faptul ca pare sa fi existat un grad de brambureala in aceasta cautare si salvare, operatiunea de cautare apare ca un semiesec si dusa la un pas de dezastru. Un regret si un gind pios pentru tinara femeie care a murit in cei mai frumosi ani ai vietii ca si pentru pilotul avionului. Fara indoiala ca doua organizatii ies cel mai sifonate din aceasta nefericita poveste : STS-ul si PNL-ul. STS-ul fiindca a indicat gresit, de doua ori, pozitia avionului prabusit si, mai ales, fiindca nici unul dintre arealele de cautare indicate nu a inclus pozitia respectiva. Peneleul, fiindca politia, aflata teoretic sub indrumarea dlui Stroe, s-a eludat complet, sub pretextul cu judecatorul, de la a da o mina de ajutor si fiindca el ne-a pricopsit cu secretarul de stat pentru care raza este o suprafata. Este al nu stiu citelea personaj de mina a saptea pe care penelistii il trintesc mot printre fruntasii tarii. Peneleul incepe sa-mi apara ca fiind un partid de semianalfabeti hotomani. Armata a facut si ea ce-a facut si s-a tinut deoparte. Ar mai ramine de lamurit problema centrului zonal de alarmare la accidente aeriene de la Moscova, centru la care nu mai are nici un sens sa fim asociati, odata de muscalii au dovedit, in caz concret, ca acel centru nu ne este de nici un folos. In concluzia mea, ca o parafraza la vechea anecdota ca nu e carbune fiindca este prea mult carbune, oamenii prabusiti cu avionul in Apuseni au suferit in exces fiindca au fost prea multe posibilitati de a-i localiza repede si corect. Un aspect pe care trebuie sa il reliefez este acela ca victimele accidentului aviatic sunt si erau contribuabili, care au dat bani si pentru elicopterul de cautare intors din zbor si pentru dotarea si functionarea STS si a politiei si pentru helicopterele militare care nu au decolat si pentru camerele de imagine termala din care nu a fost adusa niciuna in zona de cautare. Iar gindul ca finantam dotari si organizatii care ne lasa, la necaz, sa murim este unul cit se poate de trist. Pina la urma, victimele prabusirii au fost salvate, care a mai vrut Dumnezeu sa-i lase viata in el – de oamenii marunti, de cei pe a caror omenie mai poti, inca, oare pentru cit timp, conta. Ma intreb oare daca dl Basescu s-ar fi pierdut cu snowboard-ul in aceeasi zona ori, cine stie, poate chiar s-ar fi prabusit cu avionul, tot atitea ore ar fi durat cautarea si localizarea? Va urma acum o ancheta, insa cu siguranta ca ea va avea si o componenta emotionala, pe care factori mediatici si politici se vor stradui sa o directioneze. Iar daca se va amesteca si deneaul, atunci mare minune daca nu va iesi de acolo si o acuzatie de folosire a influentei in scopul obtinerii de foloase necuvenite. Ma gindesc ca, totusi, pina la urma, cei doi decedati au un avantaj asupra noastra, a celorlalti romani: ei au scapat de Traian Basescu.

Anunțuri