50 de salamuri intr-unul singur, salamul Victoria

Mi-am pierdut de mai mult timp consideratia pentru dl Johannis observind modul in care acesta s-a retras din povestea de acum citiva ani, cea cu propunerea sa ca premier, lasindu-i, dupa parerea mea, pe penelisti cam in off side atunci. Iar faptul ca acum dl Johannis doreste cu egala ardoare sa fie si primar si ministru si vice  prim ministru, simultan, nu este de natura sa-i redea, in ochii mei, nimic din consideratia pierduta. Dl Johannis imi pare mai degraba un turc in goana dupa gheliruri decit un saxon care-si gospodareste si sporeste prin munca putinul dat de Dumnezeu. Ma uitam la el – intr-o poza de acum doua zile cu un alai de fruntasi penelisti – si imi ziceam ca are niste aere de parca el ar fi fotografiat-o in tinerete pe madam Merkel goala la plaja, cind el nu are, in cutiuta cu moaste, nici macar un virf de floc cancelaresc. Dar cum postura inseamna mai totul, dl Johannes trece drept neamtul de care cred unii ca am fi dus multa lipsa dupa Carol al I-lea. Ei, na! Nu cred ca dl Johannis este mai bun ca sute si mii de primari romani, ba chiar ma gindesc daca nu cumva ar iesi un miros cam urit din afacerile sibiene daca le-ar zgiria cineva cu batul, cit de cit. Oricum, dorinta sa a reusit sa bage zizanie in USL, mai ales asortata, ca intr-o salata politica de prost gust, in care conditii referitoare la functii au fost amestecate cu conditii politice destul de ciudate in context, cum ar fi aceea ca penelistii sa detina mai multe functii in guvern, dar acesta sa fie mai mic, ori recurgerea la stramosescul strigat politic de lupta cu profitul reinvestit. Dl Antonescu pare a fi uitat ca el a creat greutati executivului, prin fruntasii cu probleme pe care i-a trimis ca ministri. Adevarat ca partidul dlui Ponta detine recordul la parlamentari dansind tango cu justitia, macar in lipsa pedelistilor din ringul de dans, insa el a generat mult mai putine probleme legate de executiv. Cum-necum, pare ca un alt joc politic al dlui Basescu s-ar incheia frumusel pentru acesta. Sigur, cum anticipasem mai demult, situatia dlui Antonescu este una dificila, el trebuind sa isi mentina mai bine de doi ani de zile o popularitate crescuta pentru a fi votat, in toamna, ca urmator presedinte. Lucru dificil de facut, chiar pentru un vorbaret de elita ca el, daca nu are subiecte potrivite. Iar dl Antonescu a reusit, cu tot talentul sau oratoric de exceptie, sa faca o gafa cit el de mare facind trimitere la dl Iliesiu ca la un natarau vorbind in sala de asteptare a penelistilor. Oricum ai lua-o, cade rau: dl Iliesiu este senator si atunci presedinte senatului ce este? Presedintele natarailor? Ori, cum se face ca natarai vorbind in sala de asteptare sunt propusi, sustinuti si ajung parlamentari penelisti? Este peneleul un partid de masochisti politici, care selecteaza natarai pentru a fi facuti parlamentari? Pina nu demult, dl Antonescu era ca un model de comportament politic, in vorbe si in fapte; reusea sa inlature unele acuze ca discursul sau era unul paralel cu realitatea. De la o vreme incoace, dl Antonescu pare ca nu ar mai rezista tensiunii nervoase si a cam luat-o rara. Sa speram ca Dumnezeu le va da dnilor Antonescu si Ponta gindul cel bun.

Anunțuri

2 gânduri despre „50 de salamuri intr-unul singur, salamul Victoria

  1. Eu nu cred ca ambitia neamtului de „a ajunge” constituie motorul zizaniei din USL. Acesta pare a incerca sa danseze in “Lacul lebedelor” cu claparii! Succesul de public e, desigur, garantat.
    Cred ca, totusi, cheia e la Crin Antonescu, intr-un picaj de forma (inclusiv oratorica) ingrijorator.
    Partea cea mai proasta e ca noi vom achita nota de plata. Nici macar nemteste cu ei!

    • Nu cred ca este o singura cheie si nici un singur motor. La cum ii cum ii stiu eu pe penelisti, in primul rind sunt infestati de unii care fitilesc pe acolo, va dati seama in al cui folos. Insa ambitiile supra-rationale ale „neamtului” nu sunt nici un simplu pretext, omul chiar pare ros de ambitii exagerate. Dl Johannis este un soi de bijuterie a coroanei peneliste si, in acelasi timp, o suprema si ultima rezerva a dlui Antonescu, care da dovada de o viziune contestabila in ceea ce priveste resursele umane din partid. Gasesc ca dl Antonescu a gresit conceptual, iar eroarea l-a ajuns mai devreme decit era bine sa se fi intimplat: distributionismului prost mascat in institutionalism al dlui Basescu, dl Antonescu trebuia sa ii raspunda cu un institutionalism veritabil; dar dl Antonescu s-a complacut intr-un soi de behaviorism; un exemplu ar fi proiectul de constitutie care pare mai degraba o chestiune comportamentala, in loc de a fi o constructie institutionala veritabila, care sa atraga electorul de esenta rationala.

Comentariile sunt închise.