Ultimele zile ale Mushei

Astazi, pisicuta mea Musha a facut, catre moarte, pasul de la care nu mai exista intoarcere: a incetat sa manance si a inceput sa respire greu, harait: tumoarea cu care se lupta de o bucata de vreme este pe cale sa o biruie, mai are de trait cateva zile.

Musha, pe cand era mai tanara si sanatoasa.

Musha, pe cand era mai tanara si sanatoasa.

Descopar, de parca niciodata nu as fi stiut, uriasele dimensiuni ale dragostei Mushei fata de mine si fata de lume: intr-o situatie limita, intr-o stare fizica dificila si in continua degradare, Musha toarce din rasputeri, de cate ori ma apropii de ea, de cate ori o mangai. Ea, necajita, incearca sa ma convinga, prin tors, ca totul este bine. Si nu este bine deloc. Asa, suferinda, a incercat sa imi iasa in cale cand am venit acasa, atata cat a putut, picioarele din spate o lasau, Musha cadea, apoi se ridica si apoi venea spre mine din nou. O pisicuta mai intotdeauna blanda si calma, inclinata spre stat pe langa casa, mai degraba, decat spre hoinareala. Nu stiu cati ani are Musha, este cu siguranta batrana. O am de noua ani; cu noua ani in urma, venit acasa, am observat-o stand, speriata, pe un garaj de langa bloc. A doua zie era tot acolo, speriata si impetrita sub soarele fierbinte de august, flamanda si insetata, in pericol. Atunci i-am dus pe garaj putin macrou fiert, asta s-a intamplat sa am. S-a apucat si a mancat si, desi nu m-a urmat, a doua zi imi miorlaia la usa. Atunci cand am deschis usa sa vad ce este, a navalit, pe langa mine, in casa si s-a opus sa iasa timp de trei saptamani. Niciodata nu am regretat faptul ca am adoptat-o, a fost si inca este, cu toata suferinta, o pisicuta strasnica. Blanda si comunicativa, a fost pisicuta care a cucerit si familia, „vorbindu-i”. Avea obiceiul de a detecta, atunci cand se intampla sa am cate o durere reumatica, locul precis al durerii si incerca sa se aseze pe acel loc si, incalzindu-l cu trupul ei, sa ma ajute sa ma fac bine: o adevarata pisicuta – sanitar. Ma intreb daca i-am oferit Mushei o afectiune si o atentie pe masura celor primite de la ea. Daca exista un rai al pisicilor, atunci Musha va merita un loc acolo, din plin. Prefer sa scriu aceste cuvinte cat inca Musha mai traieste, le merita si imi va fi greu sa o fac dupa moartea ei. Rog frumos nu comentati, de fapt acest blog este inchis, cuvintele de astazi au fost o exceptie.

 

 

Reclame